Globurile de cristal au fost aruncate. Prezicătorii din liga profesionistă au prezis. Pe 11 noiembrie începe Al Treilea Război Mondial. Și cică vor fi bombe atomice mai multe decît artificiile din Piața Unirii, în noaptea de Revelion. Europa va fi ștearsă de pe fața pămîntului, așa că vizitați repede Barcelona, Sankt Petersburg, Paris, Creta și Copșa Mică. Faceți multe poze, să țineți minte ce mișto erau.

Nu cred în chestiile astea, dar într-un fel îmi place să cred. Chiar voiam să vă spun zilele trecute că, în singurele mele două coșmaruri recurente, văd ori catastrofe astronomice (gen Pămînt lovit de asteroid, găuri negre, explozii solare, etc.), ori mă visez în război. Și, în vis, mă cac pe mine de frică. În cele mai multe dintre visele cu război stau ascuns sub o masă și-mi țin mîinile în cap, tremurînd la auzul șuieratului obuzelor. Iată, deci, o ocazie să-mi demonstrez mie însumi că, de fapt, nu m-aș comporta ca un papă-lapte. În plus, trebuie să recunosc, războiul e o perspectivă destul de romantică. Toate cărțile alea pe care le-am citit cînd eram mici, toate filmele pe care le-am văzut… Nu poți fi erou cînd cel mai rău lucru care se întîmplă omenirii este o amărîtă de criză economică, fie ea și globală. Muschetarii îl aveau pe Richelieu cu care să se lupte, Apostol Bologa pe creierul său bolnav, iar Schindler îi avea pe naziști. Cum să mai fii romantic în ziua de azi, cînd îți petreci viața între mașină și birou și cel mai rău lucru care ți se poate întîmpla este să-ți pierzi portofelul? (chiar e nasol, serios!) Bine că vine-odată războiul ăsta, că am niște fapte memorabile de făcut. Da, bine, o să vă țin la curent pe blog. Mă gîndesc că o să fie wireless pe front, că doar nu mai sîntem în Primul Război Mondial, which, by the way, was so uncool!

Cît despre ultima lună de pace, cred că o să-mi fac o prietenă. Nu are nici un farmec dacă pleci în război fără să ai o prietenă care să-și rupă cămașa de pe ea de durere și fără ca tu s-o liniștești și să-i spui că o să fii bine și o să-i scrii așa cum își dorea ea mereu, pe hîrtie, nu pe net. Și pe prietenă o va chema ceva cu A. Numele de fete care încep cu A dau bine în romane. Nu voi face greșeala să iau o poză de-a ei în portofel cînd plec, pentru că nu vreau să mor, mulțumesc. După ce-mi fac prietenă, o să termin de scris cartea aia pentru copii. Copiii care vor supraviețui conflagrației nucleare vor avea voie de cărți de povești foarte bune, bieții de ei, așa că o să dau tot ce-i mai bun. În ultima zi înainte de înrolare, mă duc să-i asasinez pe: Cristi Brancu, Oana Turcu, Mihai Mitoșeru, Mihai Morar, Daniel Buzdugan, Costin Mărculescu, Grigore Cartianu, Horia Ivanovici, Tudor Chirilă, Andreea Crețulescu, Andreea Pora, Paulo Coelho și pe alți cîțiva care nu-mi vin chiar acum în minte, pentru că mă grăbesc. Știu, va fi greu să-i rezolv pe toți într-o zi, dar merită, mai ales că trebuie să învăț în timp record cum se trage cu pușca.

În fine, în duba care mă va duce către front, pe la jumătatea drumului, îmi voi încărca pușca cu un gest super-macho, voi da drumul în căști la Bob Dylan – A Hard Rain’s Gonna Fall și voi spune printre dinți, pentru posteritate: ”Time to rock’n’roll!”.