(a se citi lent și potolit, că nu ne grăbim nicăieri…)

Mno… am fo’ la Cluj… Nu chiar acu… Am fo’ mai demult, dar atît mi-a luat să mă hotărăsc ce părere am despre Cluj, no…

Cluju îi mișto, da’ păcat că-i locuit și tehnologizat, mno. Tehnologia din Cluj e la fel de înceată ca oamenii din Cluj. Și la fel de fudulă, mno. La hotel, netu mere ardelenește, mno. Durează tri minute să ți se deschidă meilu. Cred că clujenii nici măcar nu își dau seama că durează atît. Știți teoria relativității, aia care spune că timpul e o variabilă, nu o constantă? Mno, așa și cu clujenii. Pentru ei conceptul de ”trei minute” nici nu există, mno. Timpul începe de la cinci minute încolo… mno… Orice-i sub 5 minute, ardelenii încadrează la ”instantaneu”.

Bărbații din Cluj sînt urîți, au tricouri largi și lungi, blugi spălăciți, ghete vara, burtă, barbă, iar simetria trupurilor lor e… – cum să vă zic să nu se prindă? – …la ani lumină de cea a omului vitruvian. Îi puteți auzi non-stop vorbind TARE și rar despre cum ascultă ei muzică rock, mno. TOȚI oamenii din Cluj se potrivesc acestei descrieri: toți vorbesc tare și toți ascultă rock. Sau cel puțin ăia de pe stradă, mno. Dar chiar așa, mno, nu mai ascultă nimeni la Cluj o manea, un minimăl, un Fărîmiță Lambru, un Gabriel Dorobanțu, un Boy George, un Senil Dion?! Da, chiar așa! Mno… Păcat că rock-ul românesc e de căcat. Altfel ar fi fost destul de fain la Cluj din punctu ăsta de vedere. Pe femeile din Cluj nu le-am observat, mno.

Cînd nu vorbesc tare despre rock, clujenii vorbesc tare despre alte forme de manifestare a culturii. Gen teatru, mno. Sau filme europene, mno. Sau Discovery, mno. Dar nu Discovery Channel, că ăla-i pentru semidocții ăia de regățeni. Discovery Saiens, mno! Mie mi-a ieșit berea pe nas de rîs (mno) cînd i-am auzit pe doi la terasă contrazicîndu-se pe-un ton grav și înflăcărat în legătură cu nu-știu-ce lege fizică, mno. Prin ”înflăcărat” înțeleg un ritm de mai mult de un cuvînt la trei secunde. Cred, totuși, că clujenii mai vorbesc și încet (ca volum, zic), mno. Doar că nu știu despre ce, că nu i-am auzit, mno. Cînd nu vorbesc deloc, clujenii beau bere cu gesturi tacticoase și studiate, de zici că dezamorsează o bombă atomică cu ceas, nu că beau pișoarcă la halbă.

M-aș mai duce la Cluj, recunosc. M-am simțit bine. Oricît de lene mi-ar fi și oricît de lipsit de spontaneitate, tot sînt cel mai deștept din oraș. Inițial, mă simțeam atît de inteligent la Cluj încît mă așteptam să fiu tratat ca spaniolii cînd au venit cu puști, creioane și SIDA la băștinași. Credeam că vor vrea să mă fută toate femeile din Cluj în timp ce bărbații se vor mobiliza să-mi facă o statuie și un templu. Dar dup-aia mi-am dat seama că mă înșelasem amarnic: oricît de spiritual ai fi la Cluj, dacă ești pe fugă n-ai nici o șansă să fii apreciat. Trebuie să stai cel puțin o săptămînă pentru un succes minim, ca să aibă timp să se sedimenteze poantele în creierul ardelenesc. Mno.