Prin facultate mă mîndream cu faptul că nu eram absolut deloc interesat de politică. Profesorii și colegii de la (atunci) Cațavencu mi-au spus că asta e o abordare greșită și că dimpotrivă, ar trebui să fiu interesat, pentru că politica e cea care ne decide viitorul sau gen. Iar eu am fost atît de tembel încît i-am crezut și am început să mă preocup. Ce idioțenie! Ce pierdere absolută de vreme! Astăzi mă amuză cei interesați de politică. Mă uit la ei cu un zîmbet superior și-mi vine să-i mîngîi pe cap protector. Dar ăia care sînt fanatici după un partid sau altul sau, dimpotrivă, înverșunați împotriva unui partid sau a altuia, ăia mi se par pur și simplu niște dobitoci fără viață. Cît de nefericit trebuie să fii, cît de neîmplinit pe plan personal, ca să-ți dedici viața susținerii sau denigrării unui amărît de partid politic? Nu-ți trebuie multă minte ca să-ți dai seama că toți sînt la fel. Serios, nu e nici o diferență de doctrină, viziune, onestitate sau intenții. Toate partidele, fără excepție, se învîrt undeva în cercul vicios format din incompetență, corupție, demagogie și neseriozitate. Toți politicenii români sînt ori incompetenți, ori corupți, ori demagogi, ori neserioși. Ori, și mai probabil, toate patru la un loc. Sigur, diferă un pic persoana umană, cum ar zice Gheorghe Hagi. Are fiecare temperamentul, abordarea și viciile sale, dar nu vă lăsați păcăliți! Într-un final, toate acțiunile lor (sau măcar rezultatele lor) se aseamănă pînă la identificare.

Deja am ajuns să fiu foarte împăcat cu idioții de la putere (oricare ar fi ei) și chiar resimt o oarecare liniște optimistă cînd mă gîndesc că, într-adevăr, mai rău de-atît nu poate să fie și mai prost de-atît n-au cum să facă. Putem să ne vedem liniștiți de treburile noastre, de trăit, făcut copii și murit, că în privința politicii nu mai avem nimic de așteptat. E timpul să vă crăcănați pleoapele alea de căței nou-născuți și să înfruntați veselul adevăr: din punctul ăsta de vedere, nu va fi nici o schimbare, niciodată. Sau vi se pare cumva că futacul de Caragiale scria despre alte personaje decît Băsescu, Ponta, Crin și Udrea?