Radu (Piticigratis) a asemuit grupul plecat de la Kamikaze cu o fostă nevastă nebună şi obsedată care a rămas blocată pe relaţia cu soţul fost faimos, actual burtos. În parabola lui, soţul e Caţavencu.

Dacă e să privim lucrurile într-un mod deschis şi cinic, explicaţia faptului că noi, băieţii de la Kamikaze, amintim cu fiecare ocazie numele revistei de la care am plecat este foarte simplă: pentru că raportarea la ei ne avantajează din toate punctele de vedere. Explicaţia faptului că ei refuză să pronunţe numele nostru e aceeaşi. Şi noi şi ei ştim că noi sîntem mai buni. Şi noi şi ei ştim că ei au în cîrcă povara unei sclavii mai mult (în cazul fondatorilor) sau mai puţin (în cazul angajaţilor) asumate şi a unui regim politic deloc avantajos. Ei nu şi-au ales partidul pe care să-l urască. Patronul a ales pentru ei şi ei, independenţi, dar cu grija zilei de mîine, au fost de acord. Ei nu pot spune chestia asta, dar noi putem. Aşa că o spunem. Ei au făcut bine cît au ignorat-o. În momentul în care au abordat-o chiar şi tangenţial (vezi nefericita idee cu stenogramele inventate), credibilitatea Caţavencu a primit o lovitură în boaşe. Înca una.

Dar haideţi că accept pretextul alegoric al lui Radu (îl înţeleg, în redacţia Caţavencu substantivul „Kamikaze” este strict interzis, deci nu poate să ni se adreseze direct) şi pun lucrurile la punct direct în povestea lui. Da, cei plecaţi de la Caţavencu sînt fosta nevastă. DAR e o nevastă mişto, o nevastă încă tînără care şi-a regăsit farmecul şi dezinvoltura din tinereţe. O nevastă după care întoarce lumea capul pe stradă. Ce mai, o nevastă care încă mai poate. Da, Caţavencu este fostul soţ. Într-un acces de sinceritate (ca să nu zic de independenţă, că-l jignesc), Radu recunoaşte că fostul soţ a chelit, a făcut burtă şi şi-a pierdut din vehemenţă. Corect. Fostul soţ e mai bătrîn, pentru că fosta nevastă era încă un copil cînd a luat-o. De fosta nevastă nu a auzit deocamdată multă lume, pentru că a stat sfioasă în umbra lui. Dar fosta nevastă vrea răzbunare şi vrea să dovedească lumii că ea i-a scris multă vreme textele (n.r. – aici m-am abătut puţin de la parabolă pentru a respecta adevărul istoric). De cealaltă parte, fostul soţ nu mai are nici o şansă acum şi nu poate decît să spere că va trăi din gloria trecutului. Doar că nu mai are nici bani, nici farmec, nici chef. Şi nimeni nu acceptă să ţi-o tragă doar pentru că odată s-a vorbit despre tine la televizor.

Relaţia fostă nevastă – fost soţ este una inegală. Nevasta este relaxată, dar neiertătoare. Chiar dacă poate da urît în public, ironiile ei la adresa lui sînt muşcătoare, pentru că are avantajul de a-l cunoaşte. Frustrat pentru că îşi vede cele mai ruşinoase secrete dezvăluite, fostul soţ tună şi fulgeră. Ah, şi scuipă. Da, da, o scuipă cînd se întîlnesc în bar. Ea îl ia la mişto zîmbind. El şi-a pierdut umorul şi răspunde cu flegme. Ba mai mult, încearcă mereu să-i pună beţe în roate. Asta în particular. În public, se face că nu o cunoaşte şi pretinde că nu au fost niciodată împreună. Fostul soţ e demn de milă. El nu înţelege că singura atitudine posibilă pentru ca el să nu se facă de căcat este să fie, o dată în viaţă, sincer. Să spună „da, bă, asta m-a părăsit pentru că eram chel, burtos şi m-a surprins în timp ce mi-o trăgea un mustăcios în patul nostru. Ea e încă mişto şi în putere, dar eu am de partea mea experienţa şi renumele. O să mă lupt cu ea şi o s-o umilesc, că doar eu am fost bărbatul în casă.” Dar nu. Fostul soţ nu spune asta, pentru că fostul soţ e impotent şi o ştie. Impotenţa nu e nici pe departe o boală mortală, desigur. Se poate trăi cu ea chiar şi dacă o negi în gura mare. Dar se trăieşte urît. Şi, cînd mori, nimeni nu-şi va mai aminti de zilele tale în care urcai gagici pe pereţi. Toţi vor zice: „în sfîrşit a murit impotentul ăla trist care n-a recunoscut niciodată că nu i se mai scula.”

PS – cînd spun „fostul soţ” nu pot să-l includ şi pe Radu în sintagmă şi nici pe mulţi dintre cei care acum alcătuiesc redacţia Caţavencu. Eu pot fi fosta nevastă (una mai nouă), dar Radu nu poate fi fostul soţ, din simplul motiv că el avea 5 ani cînd fostul soţ se afla la prima căsătorie. Radu e, la acest moment, un angajat al fostului soţ, şi încă unul destul de proaspăt. Cum fostul soţ e acum neputincios, angajatul (altfel unul destul de potent, dar care nu poate fute în locul lui) încearcă să îi ia apărarea.