Nu, încă nu am chef/timp descris, dar mă amuză că întîlnesc tot mai mulți oameni care-mi citesc blogul și au păreri total distorsionate în ceea ce mă privește. Nu știu dacă ar trebui să mă deranjeze, din moment ce tocmai de asta l-am făcut: ca să creez un personaj care să nu semene prea tare cu mine. Adică să aducă un pic la părerile generale, dar nu și la modul în care le expune și și le susține. Dar, oricum, nu contează cum îți construiești personajul, atîta timp cît fuți cu el. Din moment ce nu cîștigi bani din căcatul ăsta, ar trebui să fii tîmpit ca s-o faci pentru faimă sau exercițiu liric.  Mai mult de jumătate din futaiurile mele (și spun asta pentru că mă supraestimez cînd vine vorba de agățat pe viu) se datorează acestui blog. Nu aspectului meu fizic, nu vrăjelii mele orale, nici măcar talentului. Ci strict blogului. Și sînt convins că momentul ăsta de sinceritate n-o să schimbe cu nimic lucrurile. Ba dimpotrivă, voi fute cel puțin trei gagici și datorită acestui post. Exclusiv.

E drept, deja e irelevant. Un blog e de succes atunci cînd ajungi să poți fute cu el mai mult decît ți-ai dori. Puteți să mă citați la asta. Eu sînt în faza în care descopăr futilitatea fututului. Refuz să scriu tocmai ca să nu fie nevoie să refuz să fut.

Cît despre băieții care se simt jigniți de faptul că părerile de pe blog sînt un teatru prost, îi invit să mi-o ia la labă. Nu mi-am dorit niciodată să fac trafic, ci pizdă. Acum nu vreau nici una, nici alta. Pentru moment. De mîine, poate, o să vreau iar pizdă, așa că vă aștept cu un post hazliu și creativ. Cît despre trafic, mi se rupe. Nu mă mai amenințați că nu mai intrați niciodată aici, deci. Dacă vreți să mă speriați cu adevărat. amenințați-mă că n-o să vă futeți niciodată cu mine.

PS – dacă nu mă credeți că asta vreau, vă invit să asistați la drama unui proiect mort la naștere, pe vremea cînd eu și Radu scriam DOAR ca să ne numărăm apoi groupies-urile: http://futcublogul.wordpress.com/about/