Hai, fetelor, recunoașteți, vă fascinează bărbații. Modul lor copilăresc în care transformă orice activitate într-o competiție e absolut fermecător. Sigur, situațiile mai grave apar în cazuri extreme. Cînd, de exemplu, bărbatul are convingerea că are un talent deosebit (neapărat nativ, doar foarte puțin antrenat) la respectiva activitate. Acest caz extrem apare în 88% din situații, pentru că bărbații nu prea fac chestii la care nu sînt ferm convinși că se pricep (și, din fericire pentru condiția lor fizică, sînt ferm convinși că se pricep la aproape orice). Atunci nu doar că se ajunge la o competiție, dar un eventual eșec în fața unui alt bărbat este de neacceptat și va fi soldat cu urlete și nervi pe durata întregii zile. Cît despre un eșec în fața unei femei (poate chiar a consoartei), haideți mai bine să nici nu vorbim despre asta, dacă nu vreți să-ți iei și una în mufă de vacă proastă ce ești.

Una dintre chestiile la care 98,3% dintre bărbați au convingerea că se pricep este șofatul. Abilitatea în mînuirea covrigului capătă noi valențe într-un oraș aglomerat ca Bucureștiul, unde trebuie musai să fie însoțită de simț al orientării, fler și creativitate cînd vine vorba de injurii adresate celorlați participanți la trafic. Desigur, toți bărbații cu care veți circula în București (inclusiv subsemnatul) știu o scurtătură. Mereu, la orice drum. Și nu, nu ne spuneți că nu e nevoie s-o luăm pe scurtătură, pentru că este ora 2 noaptea și nu e nici dracu pe drumul principal. Asta e irelevant. Noi știm scurtătura. E a noastră și e de datoria noastră s-o folosim. Sîntem pentru acea scurtătură ceea ce a fost Columb pentru America. Simplul gînd c-ar mai ști-o și alții ne bulversează. Mașinile întîlnite pe scurtătura noastră sînt acolo ca un rezultat al uimitoarei coincidențe sau pentru că s-au rătăcit. Așa cum corect veți observa, în marea majoritate a cazurilor scurtătura noastră duce cel puțin la o prelungire a duratei drumului, dacă nu cumva chiar la un accident nedorit. Voi, fetelor, știți asta. Noi, băieții, o știm de asemenea. Dar să nu vă pună dracu s-o spuneți!

Pentru exemplificare, eu am un prieten care (surpriză!) e convins că e un maestru al șofatului și, mai ales, al ajungerii dintr-un punct în oricare altul într-un timp record. Asta în ciuda mașinii cu motor de aproximativ 30 de cai putere pe care i-au dat-o de la serviciu. Ei, și acum, că tot vorbirăm de serviciu, o să vă fac un grafic cu traseul pe care-l face acest prieten al meu pînă la muncă ca să evite aglomerația din București. Avem punctul A (reședința prietenului) și punctul B (firma la care lucrează). Cu verde aveți drumul cel mai scurt, pe care prietenul meu îl consideră mult prea aglomerat pentru a-l folosi într-o dimineață normală. Cu roșu aveți traseul lui alternativ. Și nu, nu e nici o glumă.