Nu mă îndrăgostisem încă de vreo fată cînd am cunoscut-o. Era pe la sfîrșitul anului 1998, într-o dimineață friguroasă. Stăteam înfofolit în fața televizorului. Erau știri și am vrut să schimb. Cînd să apăs butonul, însă, am căscat. A fost un căscat providențial. Pentru că a urmat știrea despre ea. O chema Voyager 1 și avea 21 de ani pe atunci. La această vîrstă fragedă ajunsese mai departe (în spațiu) decît orice alt obiect creat de mîna omului: la aproape 70.000 de unități astronomice de Pămînt, înspre marginea Sistemului Solar. Adică de 70.000 de ori mai departe de Pămînt decît va fi vreodată Pămîntul față de Soare.
M-a cucerit din prima, chiar dacă era urîțică. Îmi amintesc că atunci mi-am notat în jurnalul meu roz cu Mickey Mouse că prima mea iubită, Voyager, arată ca ”reflectorul luat de la SH al unui fotograf pedofil” (doar ce terminasem de citit Lolita și eram încă sub influența ei).
Dar era mai mult la ea decît simplul aspect fizic. Nu pozele cu ea m-au dat pe spate, ci pozele făcute de ea. Dacă ar avea cont de Facebook (și poate are), Voyager s-ar pișa pe toți fotografii wannabe care au împînzit rețele de socializare. Înainte să trecem mai departe, iată cîteva poze făcute de Voyager cu un aparat foto vechi, din 1977.
Voyager 1 a făcut pozele de mai sus în grabă, în timp ce alerga pe lîngă Jupiter, respectiv Saturn. Unde se grăbea? va întreba Zoso, curios să pună un link pe blog. Spre ieșirea din Sistemul Solar, acolo se grăbea, dragă Zoso.
Și, zilele astea, a reușit. A intrat în vama dintre sistemul solar și spațiul interstelar. Nu se știe cîte șpăgi va trebui să dea pe acolo, dar se estimează că în maxim 4 ani va fi ieșit de tot din Sistemul nostru Solar. De acolo, va mai avea nevoie de 40.000 de ani pămînteni ca să treacă prin apropierea (cam la 1,5 ani lumină) unei alte stele și a planetelor din jurul ei. Odată ieșită din sistemul solar, iubita mea Voyager nu o va mai duce mult. Se estimează că în 2025 nici un instrument de pe Voyager nu va mai funcționa. Din 2025, va pluti în întuneric timp de cel puțin 40.000 de ani, iar asta aproape că mă face să plîng.
Dacă, peste 40.000 de ani sau mai mult, printr-o coincidență formidabilă, cineva o va descoperi, există șanse minuscule să mai găsească intact discul pe care au fost înregistrate ceea ce specialiștii NASA din 1977 au considerat a fi cele mai reprezentative imagini, sunete și informații despre civilizația umană. Nici nu știu dacă să mă bucur sau nu că un extraterestru urît și libidinos își va pune mîinile pe Voyager a mea, poate peste o sută de mii de ani, și că va asculta ”Hey Jude” de pe discul cu Bach, Mozart, Beethoven și Beatles, deși lui îi plac manelele. Presimt deja că o să fiu foarte gelos.
decembrie 15, 2010 at 08:48
WTF? etnobotanesti si tu?
decembrie 15, 2010 at 09:03
Maama, cite satelite si sonde spatiale o sa futi cu postu asta! Si poate, cu putin noroc, chiar vreo baba-fizician de pe la observatorul astronomic.
decembrie 15, 2010 at 09:18
Si mai poate sa trimita poze de acolo? Si exista posibilitatea sa intre intr-un alt sistem solar sau… galaxie sau ce e pe-acolo?
Sa dea naiba sa nu-mi raspundeti sau sa faceti misto si sa ma lasati in bezna asta interneuronica…
decembrie 15, 2010 at 09:49
Nu e decit un singur sistem solar, asta al nostru, restu’ sint facaturi chinezesti cu alte stele in locul soarelui si cu planete de cacat care nu pot fi locuite nici macar de tiganii de la groapa Glina.
decembrie 15, 2010 at 18:33
nu exista decat un singur cosmonaut si un singur biciclist.in trompeta sa nu mai sufli nicodata
decembrie 15, 2010 at 09:37
Baaaaaa, tu vrei sa futi o doamna ochelarista … Baga si textu’ cu prima ta vinatoare de eclipse si invit-o la tine sa i-o arati impaiata, ca sa vaza ca esti barbat adevarat.
decembrie 15, 2010 at 09:48
„Nu mă îndrăgostisem încă de vreo fată cînd am cunoscut-o. Dar ma jucam cu capul chel frecvent.”
decembrie 15, 2010 at 09:51
Dupe cum ziceau incepand cu alde Galileo (saracu’) si terminand provizoriu cu alde Einshtein planul in spatiu nu este plan. Cica ca ar fi ca o palnie. Aici sunt atacat! Deocamdata pana termin cu shlibovitza. Adica linia dreapta nu este dreapta ci se curveste( de la curba in alte limbi) dupa timp si viteza. Ba unu mai nebun zicea ca nici timpul n-ar avea proprietatea de a curge constant.
Cred ca iubita ta Voyager1, pe care sunt sigur ai inselat-o cu Mars 2, au cazut intr-o capcana cumplita: ca pozele alea le pot face si io. De la calculatorul asta. Asa ca mai bine provoaca pe d.na/d.ra lorena lupu la o impacare pe bancheta spate la VW Polo nou. Nu uita de manual. ala de exploatare.
decembrie 15, 2010 at 10:57
Cre´ca e mai probabil sa se ridice hawking din scaunu´cu rotile decit sa ne explici tu cum sta treaba. Bea ba si tu cu masura, da´o dracu´de palnie.
decembrie 15, 2010 at 10:38
Mie-mi place. 🙂
decembrie 15, 2010 at 10:56
Zi ba bulangiule,ca m-ai declansat acum,cand te bat la un tenis de masa,lua-ti-as voyagera in pula!
decembrie 15, 2010 at 11:04
va scriu direct din service-ul vw, de langa o super-gagica cu tate 185/65 R15. I-am zis ca lucrez la Kamikaze si ca sunt autorul blogului asta, dar nu e deloc impresionata. Cred ca vrand-nevrand raman cu babaciunea asta de voyager.
decembrie 15, 2010 at 11:14
Umezeste-o cu putina benzina pe la gaurica…Are ventilele intarite?
Nu te lasa… calareste-o! :))
decembrie 15, 2010 at 21:14
Nu stiam ca iti plac gajicele cu tate asa de mici.
Degeaba delirezi despre stele si neant, Lorena nu pune botu la sateliti si astroneantica. Iti recomanda moshu sa bagi tot din clasici, gen coielio, cioran, narcisa salbatica sau inima de tigan. Sa vezi cum vine ea spasita inapoi la blogul tau.
decembrie 15, 2010 at 11:41
off, nu pot decat sa-ti dedic melodia mea preferata si sa-ti promit ca data viitoare-daca va mai fi o sa te fac s-o uiti pe Voyager
.http://www.youtube.com/watch?v=tI3UUQWIk0E
decembrie 15, 2010 at 11:42
decembrie 15, 2010 at 12:28
dupa ce-au bulanit-o ochelaristii de la nasa, acum ca a iesit din spatiul schengen, e la mila paginii 5 din jurnalul de bord al lu’ extraterila. si-n 40.000 de ani are timp sa confirme si teoria bang-ului, dupa o intalnire fructuoasa cu worf si ai lui
decembrie 15, 2010 at 22:25
era o vorba mai veche : cine-i ultimu’n gaura neagra ma-sa-i curva !