E tare Radio Guerilla. Are un mare merit: a transformat muzica de căcat în mainstream. Am zis ”muzica de căcat” (termen generic și blînd) pentru că nu știu exact cum se numește această labă. Un fel de rock mai soft decît rock-ul britanic și puțin, doar puțin, mai hard decît Corina Chiriac și Angela Similea. Și, mai presus de toate, un rock care seamănă între el.

Dar azi am auzit-o pe cea mai penibilă. Stați că mai întîi vă dau versurile, dup-aia să vedeți minune (că am aflat și cum se numește formația).

Strofa 1: Te privesc din spate cum te misti  / Te privesc in fata cu ochi tristi / Vii parca zburand pe culoar / Aduci medicamente si un paharREFREN: Te spun ca ai parul brun / Te spun ca ai pistrui pe san / Te spun ca mirosi a parfum / Te spun ca ma faci sa par nebunStrofa 2: Astept visator intins in pat / Visez la halatul tau decolorat / Inghet cand te-apropii cu pasi mici / Daca te apleci te risti REFREN x 2

Ați auzit vreodată versuri mai proaste? Pariu că sînt făcute de ei? Și nu vi se pare că faptul că ei fac versuri atît de proaste spune multe? Gen că ei înșiși sînt proști tare? Mie mi se pare un indiciu destul de bun. Chiar văd o legătură directă, m-ați înțeles? Cică ”Dacă te apleci TE RIȘTI”? O vedeți? A? O vedeți acolo? Prostia, zic. O vedeți cum își ițește capul în reflexivul ăla idiot? N-am mai auzit oameni spunînd ”te riști” din clasa a opta, cînd jucam biliard la ”Tora”, la Motru, și zicea un băiat care își petrecea orele de școală între mese și tacuri cam așa: ”MĂ RISC la neagră cu manta!”.

M-am săturat de artiștii ăștia care scriu ”vii” și ”ții” cu un i, dar altfel au pretenții de mari filosofi și o ard hedonist în cluburi insalubre. Dovada? Numele formației. Toulouse Lautrec, nene. Deci nu Marseille Lautrec, nu PSG Lautrec. Toulouse! De la pictor, nu de la echipa de fotbal a orașului, țăranilor. Dar ce, mînca-v-aș, Goghen era luat? Sezan suna prea ghei? Dar ce faceți, mă, voi acolo, lălăiți sau desenați? Nu mai bine v-ați fi zis Edith Piaf sau Patricia Kaas, ca să rămîneți în domeniul vostru?