Cu un an și ceva în urmă am scris textul ăsta, într-un articol pre-alegeri în care îmi imaginam cum ar reacționa presa dacă ar ieși Băsescu președinte:

După ce a punctat decisiv, în ultima confruntare directă, cu antologica replică “Credeţi în Moş Nicolae, domnule Geoană?”, Traian Băsescu a cîştigat alegerile prezidenţiale cu un scor confortabil. Înecată în amar, presa mogulilor nici nu mai găseşte puterea să combată atitudinea exuberantă a pedeliştilor de la sediul de campanie.

Gestul Andreei Pora, care a dansat lasciv în poala lui Traian Ungureanu în timp ce Horia Roman Patapievici le turna şampanie în cap, a fost comentat sec de Victor Ciutacu într-un editorial scurt din Jurnalul Naţional: “Vă credeam oameni serioşi, domnilor! Ce dracului, chiar aşa?!”

Mult mai amărît decît colegul său, Mircea Badea refuză să iese din casă şi postează pe blog de cîte douăzeci de ori pe zi. În antepenultimul post de ieri, intitulat “Fac şpagatul şi plîng”, Badea anunţă trist că şi-a pierdut pofta de mîncare, de bătaie şi de viaţă: “Nu mai sînt eu însumi. Am apărut ieri la televizor şi nu am zis “prietene” nici măcar o dată. Ajuns acasă, m-am închis în camera mea şi am refuzat să mănînc, oricît mi-ar fi bătut biata mama în uşă. Am dat greş! Îmi par atît de mic! Pentru prima oară în viaţă simt nevoia să iau bătaie de la cineva!”. Primul comentariu la text aparţine user-ului care se semnează “Turcesk-u”: “primuuuuuuuuu!”.

După desfăşurarea aiuritoare a evenimentelor din ziua alegerilor, cîştigate de Băsescu deşi exit poll-urile de la ora 19 îl dădeau pe Geoană în faţă cu 10 procente, Cristian Tudor Popescu a băut două beri şi s-a apucat să facă S.F. în Gândul: “Băsesculianul, acest animal politic perfect adaptat mediului, a coborît vineri în vizuina din care îşi trage seva. De acolo nu a mai luat o sticlă, ca de obicei, ci şi-a şters de praf armele cele mai temute, puse la păstrare pentru ultima zi de campanie. Acum ştim: s-a prefăcut slab. Excrescenţa de natură extraterestră de pe umărul său drept, cea pe care toţi am crezut-o cocoaşă, era, de fapt, rezervorul din care avea să-şi alimenteze furia. Tremurul din ce în ce mai vizibil al capului nu era decît un semn de supraîncărcare cu o energie ale cărei origini sînt prea îndepărtate de galaxia noastră ca să îndrăznesc să le numesc. Băsescu şi-a pregătit atacul ucigător exact pentru ultima zi, cînd el şi Geoană s-au întîlnit pe cîmpiile aride şi fără cine ştie ce atmosferă ale studiourilor Grivco. Nici n-a apucat Gâdea să-şi lipească buzele senzuale una de cealaltă după întrebarea finală, că Băsescu s-a şi ridicat brusc în poziţie verticală, s-a dezmeticit din beţie, iar pe cap i-a crescut păr de roacăr. Din ochiul stîng i-a ţîşnit whisky incandescent, iar din cicatricea operaţiei la coloană zeamă de varză. În nici cinci minute, sediul Grivco şi toate clădirile Antenelor erau acoperite de o lavă duhnind a borhot.”

Mircea Dinescu fuge din Bucureşti şi se azvîrle în braţele muzelor mustăcioase de la Cetate. Seara îşi îmbracă puloverul de la revoluţie şi îi dedică lui Geoană o poezie ca în vremurile bune, pe care o puteţi găsi în întregime în Plai cu Boi. (Re)cităm prima strofă: „Procentul tău mă face mai urît / Şi exit-pollu’ mi se schimbă-n frică / Şi Vântu parcă-şi stinge lampa mică / În conturile-uitate cu valut’.”

Uitasem de textul ăsta. Culmea e că CTP-ul n-a uitat. Mi-a ținut minte numele, se vede treaba că l-a afectat faptul că am sugerat că scrie SF-uri proaste. Și m-a provocat la tenis. Jucăm sîmbătă dimineața, la ora 10. Nu m-am mai trezit la 9 de ani de zile. Plus că o să joc pe un teren unde joacă el săptămînal și pe care eu n-am jucat niciodată. Dar tot îl bat. Și dup-aia îl fac de căcat aici. Ba nu, îl pun să scrie el un text despre cît de bun sînt, pe realitatea.net.