Știți și voi care-i chestia preferată a pițipoancelor cu pretenții de semidocte, în afară de clubul Kulturhaus, nu? Seria Twilight. În Twilight, din cîte am auzit, o fată cuminte de om se îndrăgostește de un vampir ghei. O face pentru că e băiatul rău, pentru că arată bine cînd se dă cu gel, pentru că are blugii roși în genunchi și pentru că folosește un fond de ten mai performant ca al ei. Atît i-a trăznit prin cap scriitoarei de doi lei Stephanie Meyer, iar regizoarea (voi știați că există femei regizor?!) Catherine Hardwicke a făcut filmul ăla penibil după carte. Care a mai avut și nu-știu-cîte continuări. Culmea e că în curînd va rula pe ecrane un film complet diferit, dar cu scenariu la fel de original. E scris de un bou, un anume David Johnson, și (culmea!) regizat TOT de Catherine Hardwicke. Povestea? O fată cuminte de la țară care se îndrăgostește de un vîrcolac pensat și… Whoaaa, dude! Deci aia din Tuailait se-ndrăgostește de vampir și asta din Red Riding Hood de vîrcolac? What the fuck is your problem?! Pînă cînd credeți că va funcționa căcatul ăsta?! Cîte femei proaste care să-și permită să meargă la film sau care să păcălească pe vreun tîmpit să le ducă credeți că există?! Nu v-ați bătut suficient joc de ele, mîrlanilor?!

Ia stați puțin că știu și eu. Luați de-aici scenariu care se va povesti peste doi ani în liceele din Videle și va face ravagii printre intelectualele de la facultatea de la Petroșani:

Ea e fată cuminte, virgină și nu știe încă să se epileze corespunzător la labii, pentru că la salon îi e rușine să se ducă de frică să nu rîdă epilatoresele de ea că are himenul mic. Încearcă să meargă în cluburi cu pițipoancele, dar nu-și găsește locul într-un mediu atît de plin de feromoni. Dar, la un moment dat, era cu părinții la iarbă verde, un mic și-o bere, cînd, din pădurea lîngă care făcuseră focul și spălaseră carnea, iese EL. (sugestie pentru regizor – el să iasă dintre plopi în slow motion! Mulțumesc). Un ochelarist transpirat și burtos, îmbrăcat doar în șort și în teniși. Juca tenis de picior în apropiere și-i scăpase mingea printre crengi. Acum o căuta cu o privire de hipopotam dezorientat. Cînd îi văzu acea privire, ea știu. Știu că avea în față un rebel. Un băiat rău care bea bere la pet, știe să cînte la subsiori și joacă tenis de picior nu oriunde… CI CHIAR ÎN PĂDURE, ÎNTR-O POIENIȚĂ ÎNFRICOȘĂTOARE PLINĂ DE PETURI ȘI PUNGI DE UN LEU! Soarele străbătea unsoarea din părul bărbatului și ei îi părea că în creștet i se formează o fata morgana, ca în vîrful pantelor pe care le urci cu mașina, în zilele alea toride.  Sălbăticia din mișcările lui lui o străbătu pînă în străfundurile… pînă în străfunduri! ”Acest bărbat uluitor probabil are o viață paralelă”, își spuse virgina fremătînd. ”Ce-o fi? O fi vîrcolac? O fi vampir? O fi zombi? O fi școrpion? O fi violator? O fi canibal? O fi robot? O fi vameș? O fi Darth Vader? O fi fantomă? O fi Dragoș Bucurenci? O fi dictator african? O fi moderator la Antena 3? Care e secretul lui violent? În ce se transformă omul ăsta noaptea, de nimeni nu trebuie să știe?!

De fapt, fiecare întrebare de mai sus ascunde în ea un alt scenariu original. Dar nu, în cazul scenariului meu, ochelaristul rebel nu avea nici una din identitățile de mai sus. Într-adevăr, ziua, cînd încerca să păstreze aparențele de om conformist și acceptat de societate, era doar un ochelarist burtos și extrem de senzual care bea ca să-și ascundă în spatele unui nor de ceață patima din priviri. Dar abia noptea dă frîu liber monstrului din el. Noaptea e foarte periculos pentru toți aceia din jurul lui și nu se poate implica într-o relație cu vreo fată, de teamă să n-o rănească. Pentru că noaptea omul nostru e… CONTABIL!!! Du-du-du-duuuuuuuuuum!