Mă pregăteam să scriu o satiră mușcătoare plină de ironie fină la adresa societății actuale cu exemplificare pe căcatul ăla de Românii au talent și pe boii care se uită la așa ceva. Dar am renunțat.

Pentru că am văzut cel mai frumos documentar pe National Geographic Wild. Cu animale. Cu leoparda Likeadima (o cheamă ca pe un prieten de-al nostru, la rîndul lui mare prădător în ecosistemul Bucureștiului, pentru că a omorît o grămadă de animale mici prefăcîndu-se că are grijă de ele). Și leoparda Likeadima vînează o femelă de babuin, pe care o omoară și o tîrăște în copac. Leoparzii și babuinii sînt dușmani de-o eternitate. În timp ce leoaica suia în copac prada, observă ceva: babuina pe care tocmai o omorîse avea cu ea un pui născut cu cîteva ore înainte. Likeadima lasă prada din gură și se îndreaptă curioasă spre pui. Comentatorul zice că probabil îl va mînca. Dar nu-l omoară. Îl linge și îl ia în gură delicat ca… Ah… Am zis că nu mai vorbesc de Lorena. În fine, are grijă de el și chiar îl apără de o hienă, apoi îl urcă în copac. Se joacă cu el ore întregi, iar puiul de babuin o urmează peste tot. De mă-sa moartă, leoparda a și uitat. Noaptea, puiul moare de frig. Leoparda îl lasă pe creangă, apoi ia leșul maică-sii moarte și pleacă. La doi pomi mai încolo o mănîncă.

Ah, Dragoș Bucurenci, unde ești, să împarți cu mine această minune a ecologiei zoofilistice?! Sînt vulnerabil, aproape că am plîns la filmul ăsta. Vreau mai mult verde în copaci și mai mult maro în boxeri. Ai o noapte pînă îmi revin la heterosexualitate. Știi unde să mă găsești… Pusi!

UPDATE: Am găsit bucata respectivă de filmuleț pe YouTube. Vă recomand tot documentarul, HD dacă aveți posibilitatea: