Era ieri și era aproape vară. Vreo 25 de grade. Conduceam spre casă cu geamul deschis și îmi blestemam ziua în care m-am hotărît să-mi iau mașină de cocalar, neagră. La intersecția nu tocmai centrală dintre strada Cernișoara și Orșova văd un tip stînd sprijinit de cabina telefonică. Pantaloni gri semi-mulați și strînși pe glezne, sacou incert, fular gros la gît, freză extrastudiată și ochelari de soare mari tip Rambo. Foarte mari. Atît de mari încît mi-am văzut toată mașina în ei, cît am stat la Stop să mă asigur. Tipul stătea cu un picior flexat, cu talpa rezemată de cabina telefonică, ușor înclinat pe spate. Mă uit iar în stînga și-n dreapta, de data asta nu după mașini, ci după vreun fotograf. Nici unul în preajmă. De fapt, nu era nimeni pe o rază de cel puțin o sută de metri. Și totuși, tipul stătea acolo pozînd, cu privirea distrată azvîrlită undeva înspre linia orizontului. Nu pot să mă abțin și-l întreb, în timp ce treceam cu mașina pe lîngă el:

– Nu te supăra, ești homosexual?
– Da, zice, fără cea mai mică urmă de ironie în glas.
– Nasol, zic. Și închid geamul, apoi demarez în trombă.

Concluzie adîncă: ai dracului poponarii ăștia!