Acum fix un an (hai, un an și ceva), plecaserăm de la Cațavencu și ne montam de zor mobilă de la IKEA în primul nostru sediu, cel de pe strada Ion Bogdan. Între două cuie bătute făceam ședințe înghesuite, stînd cîte doi pe-un scaun și chiar pe jos, ca să ne gîndim la chestii oarecum stringente, cum ar fi numele noii reviste pe care voiam s-o scoatem în maximum o săptămînă. Nu aveam mai nimic pregătit și stăteam destul de prost cu moralul, mai ales că aveam vreo cinci laptopuri în total și net pe stick-uri de la Vodafone. Intram rar pe messenger, cît să-mi mai fac curaj. Dar, în acele zile, aproape de fiecare dată cînd apăream online eram abordat de Alin Ionescu, un fost coleg de la Cațavencu, care mă asigura cum n-o să facem căcatul praf cu Kamikaze, n-o să vindem mai mult de 5.000 (chiar insista pe cifra asta) de exemplare, o să murim de foame și, mai mult ca sigur, o să ne desființăm după cîteva apariții. Nu știu dacă era previziunea lui sau una preluată din alte surse. Cert e că era atît de sigur de ea încît m-a provocat de cel puțin 29 de ori (cam așa) să ținem un pariu pe o sută de euro: el zicea că nu o să vindem mai mult de 5.000 de exemplare la primul număr. Pînă la urmă, mai mult ca să scap de gura lui și să mă întorc la aranjat scaune Ikea pe considerente sănătoase, Feng Shui, am ținut pariul.

Ei, aflați că, de unde în zilele alea mă aborda cel puțin o dată pe zi, de cînd am ieșit cu primul număr, n-am mai vorbit cu Alin Ionescu. Mai mult, nici nu l-am mai văzut online pe mess. Văzînd că nu se oferă să-și respecte pariul pentru care tot el insistase atît, l-am lăsat. Dar acum, că s-a făcut anul, m-am gîndit să-i reamintesc. Mai ales că, de un an încoace, colectivul de acolo încă se automotivează săptămînal că sîntem pe cale de desființare.

Aveți mai jos vînzările Kamikaze (conform BRAT; în curînd promitem căvor fi mai mari) și schimbul de mailuri cu Alin:


Dacă tot nu-mi văd banii, măcar să-mi manifest aici bucuria victoriei, zic.

PS – succes pe 3 mai, la licitația pentru brandul Cațavencu, după ce se pronunță falimentul. Sfatul meu este să luați mai mult la voi, că umblă vorba prin piață că niște oameni cu bani din PD-L sînt pregătiți să liciteze sume măricele (aștept să fiu citat dacă e preluată informația, aviz realitatea.net). Și dacă nici noi nu știm ce se întîmplă la PD-L, nu mai știe nimeni… 😀

PRECIZARE:  ce vedeți acolo, treișpe mii și ceva, e tirajul mediu pe martie (pe 3 numere). Primul număr s-a vîndut în vreo 25.000 de exemplare.