Am gleznele mai sensibile decît vîrful clitorisului lui Mihai Bendeac. Totul a început în liceu. În liceu eram, ați ghicit, bun la toate sporturile. Inclusiv la gimnastică, unde făceam tot felul de tumbe. Îmi distram colegii și credeam că-mi impresionez colegele cu sărituri peste ladă fără să o ating, stînd în mîini beat și mers pe bicicletă fără mîini și cu mingiucă roșie pe nas. Mă rog, exagerez un pic. La un moment dat trebuia să facem un exercițiu simplu la ladă: stînd pe cap pe ladă și rostogolire pe spate, pe saltea. Dar eu eram mai șmecher. Eu nu mai făceam stîndul pe cap, ci direct salt înainte cu stînd pe mîini și aterizare. Cam ca Nadia Comăneci cînd avea artrită. Și pulă. Doar că o dată am făcut saltul fără amplitudinea necesară și am aterizat cu picioarele flexate în interior ca o virgină cu cracii în X. Mi-au pocnit ambele glezne de-a răsunat toată sala de sport. Cîteva zile după incident am exersat mai mult mersul în cîrje și în mîini.

De atunci, am o sensibilitate neobișnuită la ambele glezne. Am făcut vreo 10 entorse la fiecare picior (din cele două, cîte posed). Am avut și-o mică ruptură acum cîțiva ani, cu ghips și tot tacîmul. Cum ajung să mă accidentez astfel? Oho, am o sumedenie de metode. Calc strîmb, cad cu piciorul sub mine, mă calcă diverși, sar de la înălțimi prea mari pentru articulațiile mele, dau șuturi în cur cu prea multă dedicație și așa mai departe. Dar cea mai stupidă entorsă am făcut-o pe vremea cînd jucam fotbal: mi-a șutat unul cu mingea în picior de la cîțiva metri, m-a prins cu el în aer și mi-a făcut glezna cît un pepene galben. Pînă ieri, credeam că nu i s-a mai întîmplat asta nimănui, vreodată. De fapt, și acum sînt convins că nu i s-a mai întîmplat cuiva. Doar că mi s-a întîmplat mie iar. Aceeași poveste, minge în picior, căzut, urlat, umflat, taxi pînă acasă. Chiar în momentul în care scriu chestia asta stau în patul meu de la Ikea atît de cunoscut de către populația feminină care mă citește și consum cuburile de gheață care în mod normal erau destinate paharelor de whiskey.

Gleznele mele fine de porțelan modelate pe plaja de la ”Motru-n vale” încep, deci, să mă lase. Caut donator compatibil de glezne grupa A-folbalist. Accept să se strîngă bani pentru mine și să fiu pozat uitîndu-mă galeș și cu speranță în obiectiv. Domnule Tatulici, dacă nu organizați un teledon și n-o convingeți pe Diana Dumitrescu sau măcar pe Ema Zeicescu să se fută cu mine nu aveți inimă! Vă mulțumesc anticipat.