Pentru că nu am nici un fel de inspirație, dar simt nevoia să pun ceva peste textul precedent, ca să nu cumva să mă mai ochească vreo Lorenă, vreo Luminiță sau vreo altă descoperitoare de talente și să mă compare cu te-miri-ce scriitor acneic și virgin, apoi să se ofere să-mi publice o carte sau, după caz, să-mi sugă pula în Polo, o să satirizez ironic în stilul care mă caracterizează niște chestii evidente pe care lumea le face, deși știe foarte bine că n-ar trebui.

1. Cîrcotașii știu foarte bine că nu ar trebui să facă glume, pentru că nu au umor. Știu foarte bine că tot hazul emisiunii lor sînt gafele de la TV. Noua prezentatoare, bebelușa Oana, știe foarte bine că e o semianalfabetă care nici măcar nu arată așa bine, și totuși continuă să scrie pe blog și să satirizeze moravurile societății citind poante slabe de pe-o foaie săptămînă de săptămînă. Ceilalți triști din echipă știu foarte bine că scenetele pe care le fac (în care nici un actor nu seamănă nici măcar pe departe cu personajul pe care se presupune că-l întruchipează) sînt de circa optzeci de ori mai proaste decît scenetele lui Țociu și Palade și de 50 de ori decît cele ale grupului Vouă. EI INSISTĂ, TOTUȘI. DE CE?

2. Oamenii știu foarte bine că Coca Cola nu merge absolut deloc cu bucatele tradiționale, ba mai mult, că nici măcar pe-o bucată cu care ieși în oraș n-o mai impresionezi cu o sticlă de cola. Coca Cola merge cu bucatele tradiționale doar în sensul în care completează nefericit efectele dezastruoase asupra sănătății pe care le au, deja, sarmalele, piftiile, caltaboșii, drobul și celelalte mîncăruri care te vor face să-ți fuți viața intrînd pe dietă la 40 de ani, după primul preinfarct. Cu lenea mea proverbială, am reușit (fără voia mea) să fac un experiment: am lăsat într-un pahar de cola o carte de vizită a unei tipe de pe la BCR (nu mai știu cum a ajuns acolo), timp de trei zile (cît n-am strîns nimic din cameră). Cola era puțină, pe fundul paharului, iar cartea de vizită stătea în picioare, scufundată doar un deget în lichid. Puteți să vedeți mai jos cum arată acum (da, la origini era albă):Domnu’ Stephen Hawking, este că seamănă cu o poză a universului primordial?

3. Mă mai enervează căpitanii evidenți mai evidenți decît mine care își dau seama că manelele sînt de căcat, la  o sută de ani după ce acestea au apărut și la cîțiva după ce fenomenul oricum s-a cam răsuflat. Îi știți, anacronicii ăia care se cred fantastic de originali și s-au trezit acum să lupte împotriva prostului gust din muzica țigănească. Ei nu ascultă o muzică anume, dar știu sigur că nu suportă manelele. Intră în cameră și zic ”Bă, ce de căcat sînt manelele, să-mi bag pula! Frate, eu să nu le-aud! Dacă aud de maneliști, mor! Mergem la chef? Bă, da’ să nu fie manele!”. Și tot așa. Da, băieți, noi am discutat chestia asta de ceva timp. Am zis acum treișpe ani că manelele sînt de căcat, am luptat și noi cu ele cum am știut, ne-am scandalizat, am făcut pe deștepții, dar am trecut mai departe. Nu le mai băgăm în seamă și gata, pa, că avem multe subiecte de făcut mișto. Deci ca să fie clar: voi, ăștia care strigați în gura mare că urîți manelele, sînteți mult mai insuportabili decît bieții maneliști. Maneliștilor!

4. În fine, mă enervează oamenii ÎN VIAȚĂ care prezic că vine sfîrșitul lumii. Băieți, nu e bine. Chiar și dacă știți SIGUR că vine apocalipsa, nu-i o mișcare inteligentă s-o spuneți. La dracu, nu va mai fi nimeni acolo care să vă recunoască meritele. Pe de altă parte, dacă greșiți, veți fi avut dreptate, dar doar în privința lumii voastre. ”Așa, mă, clarghicitorule, și ce ziceai tu că a fost ieri?” ”(bosumflat, cu berea-n față) Sfîrșitul lumii!”. Rîsete generale în bar, șuturi în cur…