Am auzit pentru prima dată de Dr Pepper în Forrest Gump. Cum am văzut de multe ori Forrest Gump, am petrecut ceva timp căscînd fascinat gura la sticloanțele alea grase și scurte despre care nu știam cu siguranță dacă chiar există în realitate sau sînt doar o invenție a scenariștilor. Vă dați seama ce mare șmecherie mi s-a părut cînd, după ani de zile, l-am găsit prin PECO-uri!? Am început să beau dintr-un snobism absolut explicabil și pe care-l recunosc. Dar abia azi mi-am dat seama că nu e doar asta.

Aparent, Dr Pepper are un gust de căcat. Un fel de aromă de căcat combinată cu aromă de cireșe. Păi și-atunci? Ei… Conduceam eu ieri pe dealurile dintre Slatina și Pitești, cu a patra la o sută la oră, supraturat, ascultînd motorul rompăind și sorbind cu nesaț dintr-o cutie de Dr Pepper. Și, într-o curbă la dreapta, mi-am dat seama: Dr Pepper îmi aduce aminte de copilărie!

Nu am citit vreun studiu, dar cred că-i unanim acceptat faptul că mirosul și gustul sînt simțurile cu cea mai bună memorie și care, în consecință, îți provoacă cele mai intense deja-vu-uri (mă rog, vorba vine) și nostalgii. Ei, în timp ce beam băutura aia acidulată cu gust de căcat și cireșe, m-am trezit că Polo-ul mi se transformă într-o mașină a timpului și mă duce fix în fața unei cașcarabete albe, din PVC, care străjuia, pe vremuri, intrarea în Piața Nouă (mai avem una, p-aia Veche) din Motru. Îi zicea La Pițu.

Nu știu în ce an m-a transportat. Să fi fost 1995… maxim 1997. N-am văzut fețe. Doar două mîini spălînd un pahar mare, din sticlă groasă și ieftină, sub un jet de apă. Fără detergent și alte finețuri. Două degete dibace plimbîndu-se apăsat pe fața interioară a recipientului. Apoi paharul poposește sub un dozator cu patru robinete. Una dintre manetele magice este acționată și băutura de-un roșu străveziu curge, cu spumă precoce, în pahar. Moneda de 500 de lei se rostogoloește în mîinile asexuate, iar paharul îmi este pus în față, pe tejghea. Mă trezesc ridicîndu-mă pe vîrfuri ca să-l pot lua în siguranță. Și beau, și beau, beau de parc-ar fi fost ultima sorbitură din viața mea, lăsîndu-mi capul pe spate pînă cînd greutatea ghiozdanului mă trage în jos și, dezechilibrat, risc să irosesc pe uniformă ambrozia. E suc de cireșe de la dozator Tec, probabil cel mai prost și mai chimic suc făcut vreodată. ȘI ARE EXACT ACELAȘI GUST CU DR PEPPER, doar că este de 80 de ori mai ieftin. Halal evoluție!

Aștept cu nerăbdare guma Orbit cu gust de pepene galben stricat care să se fărîmițeze în gură, ca Turbo, și M&M-urile tari și cu gust sintetic, de vopsea, ca Bonibon.