OK, mă enervează puștoaicele. Într-un anumit grad. Nu mă enervează pînă la punctul de-a nu-mi dori să le-o trag. O, nu. Dimpotrivă. Mă enervează pentru că încep să nu mai știu cum să le-o trag. La dracu’, am îmbătrînit. Căcat! Mie mi s-a părut că țin pasul! Ce pula mea?! Cînd s-au întîmplat toate lucrurile astea de care n-am habar? Eu ce făceam?

La 19 de ani era atît de simplu s-o impresionezi pe una de 14… ”Hei, pisi… Știi… Am permis de conducere!”… Pauză lungă… Îi lua ceva timp să asimileze informația. Urechile super-minorei nu erau pregătite pentru o asemena demonstrație de forță. Șmecheria se întrupa în fața ei ca robotul rău din Terminator 2. Dura cîteva secunde pînă ca șmecheria să se adune din toate colțurile încăperii și să ia forma corpului tău. Șmecheria erai tu. Într-un tîrziu, răspundea: ”Seriooooos?! AI ȘI MAȘINĂ?!”. Pauză scurtă. Trebuia să fie scurtă, altfel riscai ca șmecheria să se împrăștie la loc prin cameră. „Nu, nu am, dar anul trecut am votat!”. BAM! Nemernica era ca și pupată!

Nici la 23 de ani nu era așa greu. Veneai de la facultate în micul tău oraș, stăteai la suc cu una care era încă la liceu și, după două expresii absolut fumate în București dar uimitor de originale în acel habitat, îi aruncai așa, în doi peri: ”Mda… Și ți-am povestit ce nașpa a fost ultima oară cînd am fost cu gașca în Bulgaria la schi?”. TU ȘTII, IPOCRITULE! Tu știi că schiatul în Bulgaria e un căcat și că l-ai da oricînd pe o labă tradițional-cîmpenească prestată de domnișoara respectivă în toaleta barului. Dar ea nu știe. Ei îi cade capul în palme și coatele pe masă și începe să se uite la tine de jos în sus și să clipească mai des. La dracu, ea n-are voie să meargă nici pînă la Videle cu dirigintele, iar tu te poți duce în altă țară oricînd. Iu are dă men!

Dar la 26 treaba e mai complicată. Orice tip de 26 de ani are la un moment dat o conversație de acest gen (halucinogenele diferă cu epoca, dar esența e aceeași) cu o tipă de-a doișpea:

– Și zi, vii pe la mine să fumăm niște iarbă? îi spui sigur pe tine, jamesdeanic, zîmbind șăgalnic și făcînd un semn scurt din cap către zona unde-ar trebui să fie apartamentul tău mizer luat în chirie.

Dar ea pufnește în rîs. Ți se pare cumva? Nu, nu, chiar rîde, altfel nu există o explicație rațională pentru faptul că stă cu o mînă la gură și cealaltă la burtă, iar țîțele îi freamătă ritmic, în timp ce din gîtlej îi iese o suită de hăhăhieli. Ce căcat de reacție e asta?! Nu erai pregătit pentru așa ceva. La dracu, trebuie să regîndești totul. Colțurile gurii îți coboară brusc și simți cum ochelarii de soare tip Rambo ți se transformă în ochelari de vedere și cum coaiele încep să-ți atîrne flasce înspre genunchi. Pînă să apuci să recapeți controlul asupra situației, însă, tipa reușește să-și stăpînească rîsul și îți spune, încă chicotind, făcînd tot posibilul să nu te facă să te simți mai prost decît te simți deja:

– Iarbă? Ce drăguuuț, ești de modă veche! Nu știu ce să zic, n-am mai fumat de mult… Dar uite, dacă vrei te chem odată cînd ies cu colegii să băgăm coca și metadonă în spate la Kultur.

Acum deja speri ca ochelarii de soare să-ți ascundă groaza din priviri. De coca ai auzit prin filme iar metadona nici măcar nu știi sigur dacă-i un drog sau o cîntăreață. Ai vrea să schimbi subiectul cu o glumă proastă în care să-ți admiți ignoranța: ”Nu știu, mie nu prea-mi place cum cîntă Metadona, o prefer pe Britney!…”. Dar ea se uită la tine cu speranță. Crede că ai trecut de etapa aia și-acum ai revenit la iarbă ca un bătrîn lup de mare care după ce-a fost pirat 30 de ani se întoarce în Cișmigiu să se dea cu bărcuța. Atunci știi că trebuie să renunți, dar e datoria ta de bărbat să-ți asiguri o retragere în care să mimezi demnitatea. Să lași impresia că măcar ai încercat să pari cool. Oftezi, îndeși privirea în pămînt și-i zici pe ton neconvingător:

– Da, sigur, poate mergem odată.

Dar nu o să mergeți niciodată și ea știe asta, iar tu îți dai seama că știe după modul afectuos și complet nonsexual cu care îți pune o mînă pe umăr.