Aseară, zeci de motreni au ales să-şi facă cumpărăturile la singurul supermarket din localitate. Au făcut, aşadar, o coadă mare la singura casă. Am fost acolo, G-YEAH!

Cînd îmi exprim nedumerirea în privinţa numărului suspect de mare de cumpărători activi (adică nu părea nici unul să stea la coadă ca să cerşească ţigări sau să ceară vînzătoarei un foc), o prietenă care încă e obligată să trăiască în oraş îmi explică: „Au luat banii pe 15, de aia e aglomerat”. Şi totuşi, intrăm vitejeşte, cu coşul înainte.

La raionul de mezeluri, o doamnă corpolentă se apropie cu o figură vinovată de tejghea şi spune, suficient de tare cît s-o aud, vînzătoarei:

– Mai puneţi-mi, vă rog, cinci cîrnaţi de ăia de bere, că pe ăia care-i luai înainte îi mîncai cît stătui la coadă*

Am fost impresionat. Imediat, mi-am imaginat-o pe doamna grasă cu cîteva minute înainte, luptîndu-se cu ea însăşi în timp ce-şi staţiona SUV-ul ascuns în pantaloni, la coadă, cu punga de cîrnaţi într-o mînă. „Să mănînc unul, să nu mănînc?…”. Şi mereu ceda şi ajungea aproape de casă fără nici un cîrnat, încă mestecînd ultimul dumicat. De altfel, ar fi frumos ca grasa să fie acolo de la deschiderea supermarketului, tot mîncînd cîrnaţi la coadă şi revenind la „mezeluri” să-şi ia alţii de-o eternitate, ca o zgîrietură grasă pe-un disc de vinil care repetă iar şi iar acelaşi sunet. În curînd, cînd angajaţii supermarketului se vor hotărî să cheme presa, personajul va deveni o mare celebritate şi mii de fani înrăiţi vor veni să o vadă pe doamna grasă din Motru care cumpără cîrnaţi şi îi mănîncă în drum către casa de marcat, de opt ani încoace.

* probabil vă întrebaţi dacă doamna a şi plătit cîrnaţii pe care i-a îngurgitat stînd la coadă. Mă întreb şi eu. Nu e exclus să-i fi mîncat cu tot cu etichetă, ca să distrugă probele.