Recunosc: The Doors sună cool. Dar sună cool aproape exclusiv datorită lui Manzarek. Din păcate pentru el, Manzarek nu era vocalist. Plus că aducea mai mult a tocilar care-și lasă plete ca să fută și el ceva decît a rebel autentic care rupe inimile pizdelor și vițăvercea, pizda inimilor.

Recunosc: Jim Morrison era un tip charismatic. Avea genul de charismă pe care o are Nicușor de la Brăila: vorbea (mă rog, scria) tot felul de tîmpenii fără sens și bea pînă se pișa pe el. Sigur, spre deosebire de nu-atît-de-norocosul-Nicușor, era frumușel și avea privirea aia de băiețel genial, dar vulnerabil, pe care dacă ești fată îți vine să-l iei acasă, să-l îngrijești și să-l pansezi la puțulică. Cu gura. Sigur, nici mesajul celor doi nu e identic. Avem așa:

Nicușor: ”Căcaaaat, pișaaaat, coptură galbenă, apă plată, căcat, mîzgă, puroi, căcat.”
Morrison: ”Riders on the storm / Into this house we’re born / Into this world we’re thrown / Like a dog without a bone / An actor out alone / Riders on the storm”.

Da, la Morrison e un Tourette mai cu rimă. Vă dați seama cum a decurs brainstormingul (dacă a fost vreunul) care a dus la conceperea acestor idioțenii de versuri?

Morrison: ”Ce rimează cu born?”
Băieții: ”Thrown.”
Morrison: ”Să zicem atunci că sîntem aruncați în lume, că sună poetic și cool. Și ce mai rimează cu born și cu thrown?”
Băieții: ”Bone!”
Morrison: ”Și cine are os, cui îi place osul? Ce înlănțuire logică să găsim noi legată de os?”
Băieții: ”Cîinele!”
Morrison: ”Daaa! Ca un cîine fără os, dadada! Să sugerăm că noi nu sîntem compleți, ne lipsește ceva ca unui cîine fără os… Sau gen… Mai tragi din punga aia, boss? Așa… Și ce mai rimează cu born, thrown și bone?”
Băieții: ”Alone!”
Morrison: ”Și cine-i singur, în afară de Tavi Colen de la Talisman, care nu s-a născut încă? Aha! Actorul! Un actor singur, deja sună a artă! Gata. Bagă niște clape mișto pe fundal și niște tunete, maestre, că deja văd pseudointelectualele juisînd!… Serios, chiar le văd aici, în cameră. Căcaaaat, sînt cu miile!… Iar mi-au pus ăștia ceva în LSD…”

Deci, dragi pseudontelectuali, este ok să vă placă The Doors. E așa, genul de snobism facil și fals-elitist de tip radio gherila. Totul pînă la a-l considera pe Jim Morrison poet, totuși! Dylan e poet. Cohen e poet. Dar Morrison?! Jim Morrison a fost doar un băiat care a scris după ce a combinat iarba cu alcoolul și cu acidul. 95% dintre oamenii care ar băga aceste trei substanțe în ei la un interval scurt de timp ar scrie exact aceleași căcaturi. Sigur, unii oameni nu rezistă combinației și nu mai apucă să scrie mare lucru. Cel mult testamentul. Avînd în vedere nocivitatea extremă a muzelor, putem spune că Jim Morrison (mort la 27) chiar a fost un artist extrem de longeviv.