Mă scuzați, am fost atît de beat aseară încît am uitat și chestii mai importante decît să scriu pe blog. Gen unde dracu am lăsat mașina. Nu-mi aminteam decît unde am băut, nu și cum ajunsesem acasă, cu exactitate. Întrebarea legată de mașină m-a frămîntat toată ziua, cu atît mai mult cu cît îmi era imposibil să mă ridic din pat de rău, darămite să mai și cobor ca s-o caut. Nu vă faceți griji, am găsit-o pînă la urmă la cîteva străzi distanță de blocul meu, parcată corespunzător și intactă.

Unii poate s-au bucurat că n-am scris, că pregătisem un promo elaborat pentru a vă convinge să cumpărați Kamikaze și numărul ăsta. Voiam să vă povestesc cum am început eu să citesc Cațavencu datorită lui Tetelu, pentru că în numărul de săptămîna asta Tetelu se întoarce la numele pe care l-a consacrat (era să zic care l-a consacrat, dar omul din spatele lui Tetelu nu-i consacrat, săracul, deloc, că lumea încă are impresia că-i Groșan sau Cătălin Botezatu). Tot în numărul ăsta puteți citi despre prima întîlnire dintre Charlie și Kami și despre ce chestii senzaționale au inventat colegii mei de la departamentul de Invenții Minore, dar Trecute de 16 Ani.