UPDATE: îmi cer scuze pentru comentariile de la acest post. E adevărat tot ce am zis, doar că nu era cazul să o spun. Copii, cînd vă faceți mari, să nu le spuneți femeilor că sînt proaste și urîte, atunci cînd sînt. Mare greșeală!

Pe Lorena Lupu o știți, probabil, de pe blogul ăsta. Ea se laudă că ar fi scris și niște cărți și că e ”editorialist” în Playboy. Ambele afirmații sînt greu de crezut. Prima, pentru că nu știe să scrie. A doua, pentru că Playboy știam că-i revistă cu pizdă pentru tiriști. Eventual să pozeze în niște editoriale. Dar mă rog, nu e cazul de poze.

Lorena Lupu este paranoică (deunăzi m-a acuzat că-i copiez ”stilul” deși eu n-am avut răbdarea să-i citesc vreun text întreg în viață) și suferă de disonanță cognitivă în stadiu avansat (își schimbă convingerile ceva mai des decît șosetele și asta-i îi provoacă intense conflicte interioare). Afirmațiile astea sînt interpretabile și destul de subiective, desigur. Nu părerea mea despre Lorena e în discuție aici, ci un fragment de mesaj pe care i l-a trimis lui taică-miu. Pentru că-i vizează și pe colegii mei și, într-o bună măsură, pe cititorii noștri, îl fac public:

vi se pare obiectiv că eu, ca editorialist la vice şi playboy, cu 3 volume publicate ÎNAINTE de a vă cunoaşte fiul, am în mod real nevoie de promovare într-o fiţuică cu 4.000 de cititori, pentru care am scris gratuit, din milă?

Lucrurile au stat așa: un coleg de-al meu s-a dus la un film și a văzut-o pe fosta mea prietenă în sală. M-a anunțat printr-un sms că e ”gagică-mea” la film cu una nașpa. Evident că n-o știa pe Lorena, că doar n-o știe nima. Eu i-am zis: ”Nașpa? Probabil e Lorena.” Și într-adevăr. Pentru că colegul nostru avea de plecat în excursii în țările calde, m-a pus s-o întreb dacă n-ar vrea să scrie cronica în Kamikaze în locul lui. Eu am întrebat-o, ea a acceptat. Nu știam că a făcut-o din milă și nu am înțeles exact, dacă chiar îi era milă și dacă noi chiar am fi fost în situația deloc plăcută de-a stîrni mila unei anonime, cum anume ne-a ajutat scriind. Dar deh, Lorena nu are logică, deci n-o să insist pe semantică.

Vă întreb doar atît: voi ați citit sau ați citi o carte sau măcar un editorial semnat Lorena Lupu? Și, dacă da, de ce?