Sînt într-o relație OK cu Dumnezeu. Nu cred că există, dar sînt sigur că, dacă cumva mă înșel și ar exista, nu s-ar supăra pe mine că n-am încredere în biografia lui cu coperte negre și groase. Ba chiar cred că, dacă există, Dumnezeu îi preferă pe atei credincioșilor (corect ar fi fost ”agnostici” în loc de ”atei” dar am niște clienți aici care nu ar fi înțeles diferența dintre termeni). În fond, se presupune că e un tip deștept. Ei, și voi v-ați uitat în ultima vreme la oamenii credincioși? Sînt siniștri. Se plimbă cu cărțile alea mici ale lor în buzunar, își fac cruce ca niște posedați cînd trec pe lîngă biserici și își înșiră cruciulițe pe parbrizul mașinii ca să fie protejați de accidente (accidente provocate taman de acele cruciulițe care reduc vizibilitatea, dar mă rog). Dacă există, lui Dumnezeu nu are cum să nu i se pară extrem de îngrijorător faptul că credința în el e invers proporțională cu inteligența subiecților. Și nimănui nu-i place să fie adulat de proști. Vă spun în calitatea  mea de Dumnezeu al acestui blog: nu e nimic mai jenant decît să te laude un prost și nimic mai plăcut decît să te înjure unul.

Dar am generalizat prea mult. Voiam să vorbesc despre masacrul din Norvegia. Nu știu dacă ați urmărit cazul. Vi-l rezum eu. Vineri seara, în Oslo a explodat o mașină capcană în fața clădirii unde șade la birou prim-ministrul (nu președintele, da!?) țării. Au fost niște răniți, dar nimic extrem de grav. Nici un mort, pare-mi-se. La scurt timp după, însă, pe o insulă din apropiere, membrii de la organizația de tineret a partidului din care face parte prim-ministrul Norvegiei (să zicem că un fel de TSD local) au fost masacrați de un tip îmbrăcat în polițist care îi chemase într-o sală (sanchi) ca să-i protejeze.

Prima reacție a presei occidentale (preluată, desigur, de posturile românești): a fost un act terorist. Corect, s-a confirmat. A doua reacție a presei occidentale (preluată, ați ghicit, de ai noștri): a fost un act terorist al unei grupări islamice. CNN-ul chiar a anunțat că Al Qaeda a revendicat atentatul. După cîteva ore, însă, stupoare: teroristul era fundamentalist creștin, norvegian din tată-n fiu. Hopaaa!

Presa occidentală a eschivat rapid și a schimbat unghiul de abordare. Nu se mai lua în discuție religia atacatorului (cum se întîmplase la început, cînd se presupunea c-ar fi musulman), ci mai degrabă implicațiile social-psihologice ale cazului.

Dar întrebarea a rămas pe buzele credincioșilor fără neuroni: ”Cum adică fundamentalist creștin? Avem și noi din ăștia?! Și de ce i-a omorît tot pe-ai noștri?”

Bieți prostovani! Normal că avem și noi din ăștia. Despre asta este vorba în tot acest căcat cu religia. Război. Să-i nimicim pe ceilalți, în numele lui Dumnezeu. Mă rog, noi în numele lui Dumnezeu, musulmanii în numele lui Allah. Niște oameni taie gîturile altor oameni, pornesc războaie care distrug vieți nevinovate în numele unor zeități invizibile. Zeități care, pînă acum, dacă pînă în prezent n-au catadicsit măcar să facă dovada clară a propriei existențe, nici vorbă să-și fi dat girul pentru măcelărirea oamenilor cu alte credințe.

Sau ce-o să-mi spuneți? Ca noi, creștinii, nu sîntem așa? Că noi propovăduim pacea și buna înțelegere, nu? Măi, vouă nu vi se pare că Inchiziția e un capitol din istorie puțin cam slab mediatizat de către presa creștină? Pun pariu că o mare parte dintre voi caută deja pe Wikipedia. Nu vă răpesc plăcerea, încerc să fiu foarte scurt: timp de aproape o mie de ani, Inchiziția (instrument al Bisericii Catolice) a omorît oameni care nu le împărtășeau convingerile religioase. Cum își dădeau seama că cineva nu le împărtășește convingerile religioase? Păi, de obicei, dacă gîndeai de unul singur și erai un tip mai deștept așea, erai suspect. Dacă îndrăzneai să vii cu teorii științifice revoluționare deja erai vinovat și ars pe rug. Galileo Galilei doesn’t like that.

Deci ce-a făcut creștinismul, în trecut? A ținut omenirea în negura ignoranței și a omorît atei și oameni de alte credințe. Mișto, nu? Dumnezeu și Sfîntul Duh like this. Sau ce, acum o să vă deziceți de Biserica Catolică? Păi, e frumos?

Deci haideți să fim înțelegători, dragi credincioși. Nu vă cer să fiți hipioți. Nu vă cer să vă deziceți de icoanele alea care vă ajută la examene și în viață. Vă cer să păstrați, în buna tradiție a inteligenței umane, o urmă de îndoială. Și ceva mai multă luciditate. Dar mai ales multă toleranță. Și musulmanii sînt tot ca voi. Niște idioți. Nu merită să moară doar din cauza asta. Nu credeți că ne-ar fi mult mai de folos să credem cu toții în principii, în loc să practicăm politeismul ăsta tîmpit?

Vă întreb foarte serios pe toți aceia care credeți că Dumnezeu există și că Allah există și el, dar e rău: cu ce ne-ar încurca dacă religia însăși nu ar exista? Și pe urmă vă spun și eu cum ne-ar putea ajuta.

PS – n-am răspuns la întrebarea ”de ce îi atacă creștinul fundamentalist pe creștinii noștri?”. Ei, îi atacă pentru că uneori religia intră într-o combinație letală cu politica. Băiatului i s-a părut că partidul din care făceau parte puștanii ăia este pro-islamist (doar pentru că încurajează globalizarea și multiculturalismul). Cum n-a avut musulmani la îndemînă, omul s-a mulțumit să măcelărească ceea ce el credea că sînt pro-musulmani, fie ei și conaționali. Și știți ce a zis? Că s-a rugat în tot timpul ăsta. Ghici la cine!

Este că nu vă așteptați să vă recomand filmulețul ăsta? Nobody expects the Spanish Inquisition.