„Oau, și o să plecați decît cinci zile cu mașinile și o să vedeți atîtea chestii ca lumea, oau!”. Asta a spus Ana cînd a auzit că plecăm pe drum. Ana n-a folosit în viața ei cuvîntul ”doar”. Mint. L-a folosit decît la expresii de genul ”doar n-o să mi-o bagi și-n cur acum, nu?!”, pentru că ”decît” nu mergea acolo, oricît și-ar fi dorit. Dar Ana este foarte frumoasă. Și ochii ei mari și migdalați deveniseră mai mari și mai migdalați cînd ne-a auzit povestind despre excursie. ”Și mergeți decît voi șapte?”. ”Da, Ana, mergem decît noi.” Și-i zîmbeam binevoitor. Ana este foarte frumoasă.

”Și v-ați uitat și voi pe internet să vedeți pe unde mergeți, ce să vizitați?”. Ana merge în țări străine ca să viziteze. Nu pentru că ar fi avidă de cunoaștere, ci pentru că așa a auzit că ar face lumea. VIZITEAZĂ. ”Dar noi nu vizităm, Ana. Noi mergem cu mașina, pe jos, cu autobuzul și cu bicicleta. Și ne uităm în stînga și-n dreapta. Nu vizităm nimic, n-avem timp.” Ochii Anei rămîn la fel de mari dar sprîncenele îi coboară dezamăgite înspre pomeți. ”Cum, nici un muzeu?”. ”Nici un muzeu, muzeele și castelele sînt de căcat. Noi vrem să vedem blocuri și străzi frumoase”. Sprîncenele gata arcuite ale Anei se arcuiesc și mai mult, a mirare: ”Decît blocuri?…”

Da, blocuri. Și o să mergem noaptea cînd drumul e liber și cînd aerul condiționat e inutil. Și-o să deschidem geamurile și-o să mirosim pe unde trecem, pentru că e prea întuneric ca să vedem. ”Știi ce frumos e să miroși, Ana? Mirosul e cel mai de preț simț al omului! Uită de ochi și urechi, n-ai ce face cu ele!”. Și Ana zîmbește politicos și întreabă retoric, cu un surîs irezistibil pe buzele perfecte și cu siguranța pe care numai fetele frumoase o pot avea atunci cînd schimbă subiectul pentru că n-au înțeles despre ce se vorbea pînă la momentul respectiv: ”Aha, mergeți decît noaptea?”.

”Decît noaptea, da.” Și-o să mîncăm senvișuri din pecouri părăsite, și-o să ne pișăm pe roți, și-o să dormim unii peste alții, și-o să ne facem glume proaste pe drum, și-o să urlăm ca proștii, și-o să ascundem fînul în capacele de la roți. Autostrăzile vor fi trecute pe numele noastre și dacă cumva luăm vreo amendă nu o să știe nimeni. Noi, decît.