Altele


Nu sînt misogin, doar foarte pretențios la unele chestii. Ca de exemplu la scris. Așa cum am convenit, pot număra pe degetul unei singuri mîini femeile a căror scriitură să-mi fi plăcut. Nu neg faptul că-s cîteva meseriașe pe metafore și scenarii de telenovele, dar eu insist să descopăr și una care să scrie dezinvolt, rotund, fără clișee și, mai ales, cu umor.

Dacă ești femeie și crezi că te încadrezi, trimite-mi un text demonstrativ pe andrei.mantog@kamikazeonline.ro. Nu mă interesează cum arăți, cît porți la picior sau sutien, dacă ai prieten sau dacă faci cur (cum sigur te vor întreba cel puțin trei băieți, dacă faci greșeala să comentezi aici). Dacă știi să scrii, te-ai scos. Dat fiind faptul că vei fi o mare raritate (femeie care scrie bine, uaaaau!), îți pot garanta că o să devii suficient de celebră cît să nu mai fie nevoie să stai la cozi și suficient de bogată cît să-ți permiți operațiile alea estetice de care, să fim sinceri, probabil ai nevoie, dat fiind faptul că îmi imaginez că din cauza lipsei de atenție din partea băieților te-ai refugiat în citit cărțile alea groase care ți-au format stilul.

PS – descifrarea ultimei fraze din textul de mai sus face parte din test. Altfel, frazele lungi sînt extrem de periculoase, dacă nu ești Gabriel Garcia Marquez.

M-a pălit o nostalgie muzicală zilele trecute și m-am apucat să ascult muzică veche. Printre altele și pe Kim Wilde – you came. Deci Kim Wilde e foarte mișto. Să cînți cu atâta pasiune despre orgasm nici Madonna n-a reușit in 20 de ani de carieră.

You came, and changed the way I feel
…..
Because you came and turned my life around.

Poftim. Și ca dovadă că a marcat-o decisiv momentu’, i-a mai făcut și un remix după 15 ani.

După care am avut o epifanie. Cargo a cîntat prima manea rock.

Suparat sunt, Doamne iar
Stau in carciuma sa-mi inec amarul
……
Sa mor imi e dor

Și rămîn la părerea mea că Salam ar fi făcut un hit de succes din melodia asta la vremea ei. În altă ordine de idei, m-am hotărît că-mi place Mircea Badea. Mă face să mă hlizesc nocturn și-n reluare cîteodată. Cînd n-o dă la comandă, ar putea chiar să facă un stand-up sau down în cazu’ lui, chiar reușit. Numa simplu’ fapt că apare în corset cu nasturi asortat la blugi și mă binedispune la cafea.

Nu cred în horoscoape. Da’ am ajuns la concluzia că între mine, bărbații capricorn și femeile fecioară nu poate exista vreodată un futai cît de cît decent. N-am încercat cu bărbații taur și femeile capricorn. Încă.

Hai cu Kim:

Am primit o scrisoare din Germania. De la o tipă. Înăuntru era un ambalaj de ciocolată ”Emily Dickinson”. Interiorul ambalajului conține, după cum vedeți, o poezie de Emily Dickinson tradusă în germană. Ceea ce mi se pare sinistru, dar sinistru într-un mod drăguț. Ca și cînd ai traduce Rimbaud în chineză.

De asemenea, scrisoarea mai conținea un bilețel. Cu o inimoară străpunsă de săgeată și două mesaje. Ambiguul ”Pup mult” și și mai ambiguul ”aștept”. Nu știu ce așteaptă fata asta, dar m-a impresionat, așa că o anunț pe această cale că, imediat ce aflu ce așteaptă, mă ocup personal de livrare.



PS – scrisoarea asta m-a impresionat atît de mult încît am devenit romantic. Cam cît de romantic, vă spun azi pe la prînz. Pup muuult.

Mi-am făcut curat prin calculator și am găsit o idee mai veche de-a mea, care ar merge numai bine cu criza de azi. M-aș apuca s-o scriu și s-o public, dar n-ar ieși mișto. Vrea cineva s-o filmăm?

Titlu: Ghid de supraviețuire pe timp de criză și pensie mică (sau gen)

Personajele: (Bonetă și Claidu) doi pensionari duri, niște războinici pe frontul foamei, adaptați perfect mediului și pensiei de circa 300 de lei fiecare, hai, 250. Sînt amîndoi îmbrăcați în haine tipice de pensionari (ea în capot, el în cămașă de poliester cu pantaloni de trening), dar au cîteva accesorii care îi diferențiază de restul pensionarilor muritori de foame: sînt mînjiți pe față cu catran ca în ”Comando pentru fetița mea” (Schwarzenegger , 1985), au sacoșe de rafie kaki pentru camuflaj, cuttere cu care se reconectează singuri la cablu, după ce sînt tăiați pentru neplată, și cadru de mers cu picioarele foarte ascuțite, cu care pot aduna tot felul de chestii de pe jos. Sînt extrem de ingenioși: cînd nu pot să fure sau să înșele, mănîncă și beau orice căcat de pe stradă. Pentru că EI sînt supraviețuitori. Cei mai de temut prădători dintre pensionari, urmăriți de administratorii și factorii poștali din toată țara, acești Bonetă și Claidu ai crizei au venit la TV ca să-i învețe pe cei ca ei cum să supraviețuiască fără absolut nici un ban în jungla urban-capitalistă. Au o singură slăbiciune: ”vremea lui Ceaușescu”, expresie la care revin invariabil în fiecare episod, moment în care lasă garda jos și sînt prinși de brațul anemic al legii.

Urmăriţi vă rog aceste mailuri…

Şi acum ta-daaaaam – coperta Caţavencu de mîine:

Acum să nu mă înţelegeţi greşit. Coperta, chiar dacă ultra-previzibilă, le-a ieşit mişto (cum anticipam chiar din mail, dacă observaţi). Dar să-i vedem ce vor face de  săptămîna viitoare, cînd vom începe să publicăm pe site (în fiecare luni pe la ora 23) coperta Caţavencu din numărul următor, căreia Petry tocmai îi va trage ultimele linii, după 5-6 ore de muncă 😛

Deşi fizic seamănă izbitor, există o diferenţă majoră între Bear Grylls şi Radu Mazăre: primul mănîncă căcat doar cîteodată.

Am zis, totuşi, că pechinez e prea de mîrlani de la Motru. Mîrlanii de Bucureşti au canişi sau bişoni. Ce m-a apucat, întrebaţi? Păi, aveam deja o bonă fără ocupaţie şi i-am dat de lucru. Apropo, unii zic că un căţel e ca un copil. Ei, nici chiar aşa. Cu copilul e mult mai uşor, că nu are păr încîlcit şi purici şi nu se cacă pe gresie (decît la ţigani). Deci ce am făcut eu după 12 ore de stat la redacţie, luni noaptea, pe la 2? Baie la căţeeel. Ocazie cu care am găsit aproximativ un milion de purici pe el (îl avem de la cineva de la ţară, deci erau purici de ăia de neam prost, crescuţi în curte şi cu pula mare) Pentru că spray n-aveam, am petrecut o oră vînînd şi ucigînd purici în blana mai greu de cucerit ca zidurile Cetăţii Neamţului. Apoi m-am deschiloţat şi am sărit direct în maşina de spălat. Cu hainele.

Ursuleţul meu cu Real Madrid, ceva mai uşor de întreţinut

Mîine iau ceva anti-purici şi-l duc la vaccin. Şi, dacă mă enervaţi foarte tare, o să fiu atît de gay încît vă ţin zilnic la curent cu ce mai face. Simona (Tache), te avertizez: dacă fac asta, o să te trezeşti în fiecare dimineaţă plină de sudori şi-o să plîngi după cititori!

Cu ce personalitate seamănă? Mie nu-mi vine în cap decît Charlize Theron. Desigur, mie îmi vine mereu în cap Charlize Theron.

PS – şi fără bancuri cu sudori, tîrlanilor!

UPDATE – are (un fel de) penis şi îl cheamă Chaplin, aşa că (logic) toată lumea îl strigă Charlie. Cam cum o cheamă pe Marghioala Marghioala, dar toată lumea îi zice „fă”.

UPDATE 2 – vreau să vă spun că n-am dormit mai deloc, c-a schelălăit toată noaptea. Voi ăştia care vă daţi experţi, aveţi idee ce să-i fac ca să-i tacă fleanca? Pe la 7 l-aş fi omorît, dar am dat bani pe el…

Pagina următoare »