Am telecomandă (ce bine!)


Nu există căcat mai mare ca Gîdea, acest căcat cu fruntea cît noptiera pe fruntea căruia îți vine să lipești mult căcat. (mai mult…)

Studioul OTV. Dan Diaconescu îi are invitați pe clarvăzătorul Doru Pîrv și pe Vadim Tudor. Exact cînd Vadim Tudor vorbea despre cum a fost furat la alegeri și Doru Pîrv se concentra să ia legătura cu lumea spiritelor, în redacție apar ca din senin trei extratereștri. Sînt bipezi, verzi, mici de statură și au burți voluminoase. În cap au păr creț și pe frunte poartă fiecare cîte o bentiță neagră pe care o ating ca pe un talisman atunci cînd se simt în nesiguranță. Și exact asta făceau toți trei cînd au apărut în direct la OTV: se frecau de zor pe bentițele negre, cu ochii mici făcuți mari, murmurînd ceea ce părea a fi refrenul din ”Hai vino iar în gara noastră mică”.

Doru Pîrv se întrerupe din concentrare și trage cu coada ochiului la extratereștri, apoi închide iar ochii și spune cu voce profetică.
DORU P.: Stimați telespectatori, presimt că în curînd vor apărea în direct și în exclusivitate, în acest studio, trei extratereștri verzi și bondoci.
DAN DIACONESCU (speriat și nervos): Termină cu prostiile, Dorule, sînt deja aici, i-ai văzut și tu venind!
DORU P. (încercînd să pară surprins): JUR CĂ NU ȘTIAM! Adică știam, c-am prevăzut c-o să se întîmple asta, dar nu m-am uitat!
VADIM: Ce căutați aici măi… ăăă… babagonzilor? V-a trimis Băsescu dintr-un univers paralel să mă… ăăă… dați afară din sediu?!

Unul dintre extratereștri, cel care părea a fi liderul, făcu doi pași în față continuînd să se frece insistent pe bentiță cu o mînă, în timp pe cealaltă o ridică a salut.
E1: Dragii mei nu mă certați / Știu că este prima oară / Azi apar cu-ai mei fîrtați / Prin fisiune nucleară.
VADIM: Hăhăhă! Uite, Dane, am avut dreptate că-s trimiși de… ăăă… Băsescu! Nu vezi că cîntă exact ca el cînd se… ăăă… îmbată?!
DORU PÎRV: Prevăd că extratereștrii sînt fani Gabriel Dorobanțu!
DIACONESCU: Liniște în studio, vă rog! Domnilor extratereștri, vreți să le transmiteți ceva telespectatorilor noștri? Luați vă rog în calcul că-s idioți, deci fiți mai conciși!
E1: Despre noi ce să îți spun? / Ce cuvinte să adun / Ca în adevărul lor să crezi? / Sîntem toți de pe planeta / Unde șlagărele-i verzi!

Diaconescu și Pîrv se uită mirați la extratereștri, nemaiștiind ce să spună. Nu și Vadim, care continuă să vorbească absolut natural, de parcă nimic nu s-ar fi întîmplat.

VADIM: Dane, dă-mi voie te rog, că bețivii ăștia nu știu să-ți explice bine. Deci se întîmpla… ăăă… în anul 3180, pe 3 noiembrie, la ora 16:30. Ba nu, greșesc, să fi tot fost 5! Ploua mărunt și Imperiul Galactic lansase un atac nemaivăzut asupra cavalerilor… ăăă… Jedi. Cînd arcașii cu laser se pregăteau să tragă și să nimicească forțele binelui, prințesa Leia a creat o diversiune, după cum spun analele: a făcut sex cu trei extratereștri verzi cu burtă în același timp. Date peste… ăăă… cap de această priveliște, forțele răului au fost luate prin surprindere de contraatacul faza a doua, cu cavaleria, al jedilor, și-au fost învinse. Cred, doamnelor și domnilor, că aceștia trei sînt violatorii care și-au făcut de cap cu preacinstita prințesă Leia!
E1 (frecîndu-se la bentiță atît de repede încît privirea omenească nu reușea să distingă mișcarea mîinii): Nu-i adevărat, nebunule! O să vă spun cine sîntem cu prețul propriei vieți! Ne numit nistorieni. Sîntem extratereștri de pe Savoia, planeta unde se vorbește șlagăreza. Șlagăreza este o limbă formată exclusiv din versuri din muzica ușoară românească. Am venit aici ca să-l căutăm pe creatorul nostru. El este cel care ne-a contactat în urmă cu 3 miliarde de ani, ceea ce pentru voi înseamnă cam un an și șapte luni. El ne-a arătat calea și ne-a învățat să trecem cîntînd peste necazuri. De atunci, cine vorbește altfel decît în șlagăreza, moare aproape instantaneu. Vă rugăm, duceți-ne la Marian Nistor!

Extratrestrul rosti ultima frază cu un efort supraextraterestru, apoi se prăbuși fără suflare pe podea.
DIACONESCU: Senzațional, doamenlor și domnilor, prima moarte în direct la OTV!

Pe banda de pe ecran apare imediat titlul: ”MOARTEA EXTRATERESTRULUI – SINUCIDERE SAU CRIMĂ?”.

E2 (prăbușindu-se lîngă cadavrul lui E1): Dacă mori, vreau să vin cu tine / Dacă mori, ia-mă și pe mine!
E3 (consolîndu-l): Fată dragă, nu fi tristă / Știi că nu-i păcat / Șlagăreza de există / Trebe respectat!

Sfîrșit. M-am plictisit. Muie Julian Assange.

În clasamentul subiectelor pe care presa nu le exploatează de frică sau jenă, sînt două care cîștigă detașat. Primul: că Hagi e homosexual. Mă rog, bisexual, deci homosexual. Nimeni nu spune asta, pentru că Hagi e un simbol și pentru că (ce-i drept!) Occidentul și romanele (+ rock-ul) englezești ne-au învățat că nu-i nimic rău în a-ți plăcea să faci dragoste cu persoane de același sex. Dar să nu fim ipocriți! Chiar și așa, e de interes public! La dracu’, și bunică-mea ar tresări dacă i-aș spune că Hagi își freacă mingile cu secunzii.

Al doilea subiect despre care se vorbește (mh, se speculează) prea puțin este relația lui Mircea Badea cu Carmen Brumă. De fapt, nu Carmen Brumă e problema aici. M-ar mira la fel de tare ca Mircea Badea să aibă o relație cu o femeie în general. Să detaliem.

Din ce se vede la televizor, Mircea Badea e un băiat cu sclipiri de inteligență. Femeilor le place asta. În plus, e dur și se dă bun la bătaie. Femeilor le place asta. Apoi, are tendința (care mi-e familiară, been there, done that*) de a fi autoironic, dar pe un ton atîîîît de glumeț încît vrea să fie clar că el de fapt nu crede asta despre el și că nu este așa cum susține în acele momente glumețe, ci dimpotrivă. Femeilor le place și asta, chiar dacă se prind mereu despre ce e vorba de fapt. P’ormă, Badea are o aversiune față de autoritate care îl face sexy în ochii reprezentantelor muierimii. Sigur, nivelul rebeliunii lui e minor și tras de păr, dar e totuși parțial jamesdeanic (a se vedea freza și aspectul fizic în general plăcut). Și, pentru marele final, Mircea Badea are o patină de om sensibil și timid pe care doar o femeie, un gay sau un geniu o pot detecta. Iar eu, dacă vă întrebați, nu-s geniu (*și aici am fost autoironic, vrînd de fapt să insinuez că, dimpotrivă, aș fi genial, nicidecum gay, cum las să se înțeleagă). Revenind, femeilor le plac bărbații care fac pe durii dar, de fapt, sînt timizi și sensibili. Băi, nu că le plac… Își rup hainele de pe ele de dragul lor. De dragul și în fața lor. Zic: ”Ceee?! Un bărbat despre care toată lumea crede că e un măgar misogin și, de fapt, cu mine (și doar cu mine, hahah) e galant și fermecător?! Proastă să fiu să nu mi-o tragă!”.

După toate aparențele, Mircea Badea ar fi un bărbat de care s-ar putea îndrăgosti orice femeie. DAR… Căci mereu există un dar (dar doar cînd e vorba de Mircea Badea)… Dar are două defecte care fac ca toate celelalte calități ale lui să pălească chiar și-n ochii celei mai puțin pretențioase femei: nu e credibil și nu e relaxat. Credibilitatea și relaxarea sînt esențiale cînd vine vorba de exploatarea calităților de mai sus. Cînd ești inteligent, dur, autoironic, rebel și sensibil, dar ai un stăpîn și ești crispat ca chinez constipat, s-a dus dracului orice magie. Și femeilor nu le place asta.

De ce-i place lui Brumă de Badea, atunci? De fapt, i-o plăcea lui Brumă de Badea? Sau e o relație de fațadă care ascunde conspirații uimitoare? Hm, nu vi se pare ciudat că toată lumea ignoră subiectul? De ce ar face-o, dacă n-ar fi și un simbol național implicat? Deja e tot mai evident, nu? Mircea Badea și Gică Hagi se iubesc și își doresc un copil împreună, iar Carmen Brumă nici măcar nu există. E Ion Cristoiu deghizat! Pînă aici ți-a fost, Ion Cristoiu!

Hahahahaha! Întrerupem programul obișnuit de un post pe zi pentru o știre de cea mai ultimă oră: tocmai l-am auzit pe ziaristul preferat al cocalarilor, Mihai Morar, spunînd că și-a impresionat nevasta ducînd-o la un concert de vioară la prima întîlnire și că remarcă prima oară la o femeie GLEZNELE. Hahahahaha! E drept că și noi, bărbații normali, care ascultăm concerte de vioară doar dacă are lăutarii și vioară, lîngă acordion și țambal, remarcăm gleznele la prima întîlnire, dar cu condiția să fie în dreptul urechilor.

Ceea ce-mi amintește că voi scrie un post în seara asta despre cum nu fac femeile decît anumite chestii în pat. Nici o femeie nu face TOATE chestiile în pat, ceea ce mi se pare foarte incorect, pentru că un bărbat face TOATE chestiile în pat, atîta timp cît nu implică chestii care i se introduc în anus. Și sînt unii cărora nici măcar această restricție nu li se aplică.

Păi, ori sîntem misogini, ori nu mai sîntem?

Nu vi se pare că-s cam multe lucruri defecte pe la noi pe-aici? De exemplu, am văzut la Realitatea o emisiune care avea la bază o melodie hip hop super-difuzată la radio zilele astea. O promovează mai ales lăbarii de la Guerilla. Refrenul este ”Cît poți să furi, dom’ ministru / Uită-te-n jur, e sinistru / Știu c-o să ne vinzi pă toți / Doar ca să te scoți / Genți dă bani ai, genți dă bani ai, Ai genți dă bani, genți dă bani.” WTF?! Dincolo de faptul că sfertodocților de la Realitatea & Guerilla poponăria asta patetică li s-a părut de-a dreptul genială, mi se pare drăguț faptul că, în România, hip hopul nu e anti-sistem, ci de-a dreptul mainstream. Prostovani ca Puya nu stau după blocuri, în Titan, să fumeze iarbă și să bea pere la pet, ci sînt promovați intens de maneliștii de la PRO TV. E ca și cînd Tupac ar fi fost invitat să prezinte un talk show politic la CNN.

Cît despre rapperii din România, prea multe n-ar fi de zis. Sînt niște versificatori ordinari de talia Poetului Lumii, asexuatul care-mi comentează mie pe-aici de cîteva zile. Dacă știi să potrivești curul cuvintelor astfel încît să sune a poezie, nu-ți mai trebuie decît două lucruri ca să fii un hip hoper de succes în România: să zici ”pă” și ”dă” în loc de ”pe” și ”de” și să porți turul pantalonilor foarte căzut, cam pînă cînd ți se vede părul pubian pe deasupra curelei. Dacă n-ar fi mereu la costum, deci, Mircea Badea ar fi suficient de neinteligent cît să fie un rapper decent (revin mai tîrziu cu un filmuleț în care el cîntă la un matinal).

După ce ai îndeplinit toate condițiile astea, du-te la televizor și fii cîntăreț de protest, mînca-ți-aș.

PS – observați că rapperii ăștia ne cred idioți, la fel ca creativii de ieri? Pe bune că am fi înțeles din prima că ministrul ăla are genți dă bani, chiar e nevoie să facă băiatul ăla așa?
 

V-aţi întrebat vreodată de ce sînt toate ziaristele de monden urîte şi proaste? E simplu: dacă n-ar fi proaste, n-ar fi ziariste de monden. Iar, dacă n-ar fi urîte, ar fi vedete de monden, nu ziariste. Nu e nimic, NIMIC mai scîrbos decît o ziaristă de monden. Pe lîngă ziaristele de monden, Sexy Brăileanca este o intelectuală rasată şi o doamnă bine.

Să judecăm la rece: lumea mondenă din România este un rahat cu moţ. Evident, noi toţi (publicul) putem trăi şi fără rahaţi cu moţ. Ei, jurnalistele de monden se simt datoare să aducă rahatul în viaţa noastră şi să ne spună cu cuvintele lor puţine: „HEEEEI, UITE UN CĂCAAAAT! CE DE CĂCAT E LUMEA ASTA DESPRE CARE SCRIEM NOOOOI!!! CE PROŞTI SÎNT OAMENII PE CARE NOI ÎI FACEM VEDETEEE!!!”. Sigur că noi ştim asta. Ele ştiu că noi ştim. Şi atunci, de ce ne-o repetă la nesfîrşit? Simplu! Pentru că ele tînjesc să facă parte din rahat, dar nu pot. Absolut orice ziaristă de monden din România visează să fie o VEDETĂ de monden, dar nu poate. De ce nu poate? Din două motive: ori e prea urîtă, ori are prea multe prejudecăţi. În 99% din cazuri se aplică prima variantă.

Sigur, cel mai deranjant la ziarista de monden nu-i faptul că e urîtă, ci faptul că e o proastă care se crede deşteaptă. Asta ÎNTOTDEAUNA. Urîte nu-s decît 99%. Proaste sînt toate. Cum am mai spus aici, nu mă deranjează deloc proştii, ci proştii care se cred deştepţi. Iar prostia fudulă culminează cu ziarista de monden. În lanţul trofic al proastelor, ziaristele de monden sînt în vîrf şi mănîncă tot. Dragele mele, vă rog să mă credeţi pe cuvînt! Ştiu voi nu vă daţi seama şi vă înţeleg! Dar sînteţi proaste! Nu există nici un dubiu în legătură cu afirmaţia asta. Vă rog, deci, în numele tuturor celor care au citit măcar o ştire de monden în viaţa asta, să nu le mai trataţi cu superioritate pe vedetele mondene, că nu e cazul. Sînteţi EXACT la fel de inteligente ca ele, doar că mai urîte. Ah, şi nu ştiţi să scrieţi. Asta se subînţelegea, cred.

P-asta de mai sus am văzut-o din greşeala la Capatos aseară. Cînd am auzit-o cum vorbeşte şi de ce ironii e capabilă (gen „vezi, draga mea, că-ţi pute gura!”), am crezut că-i florăreasă. Nu era. Ei, uitaţi-vă la faţa ei (la televizor arăta ceva mai naşpa, bănuiesc că pentru pictorialul ăsta şi-a construit mecla de maximă sexualitate) şi ghiciţi cu ce se ocupă:

a) vedetă mondenă
b) şefă de ziar monden
c) .

M-am gîndit la mai multe meserii pentru varianta C, dar am ales să las locul gol, chiar dacă astfel ratez toată gluma. Pur şi simplu nu puteam să jignesc în aşa hal nici o altă categorie profesională.

Despre „Academie” am mai vorbit. E cel mai de căcat bar din Motru. Ei îşi zic „club”. Un jeg scump în care (ciudat) merge toată lumea. Am fost aseară acolo şi, după două beri, chelneriţa mi-a spus că nu-mi mai poate aduce nimic, pentru că a venit un control şi, cum ei nu bat nimic pe casă, trebuie să închidă urgent. „Faci mişto de mine?! Cum, nici un suc?!”. Nu putea nici un suc. Ba mai mult, ne-a rugat să ieşim afară ca să plătim, ca să nu ne vadă poliţaiul. Ne-am băgat cu chelneriţa într-un gang să-i achităm consumaţia. Romantic. Pentru prima oară în viaţă m-am simţit justificat să nu las bacşiş. Aşa că am plecat într-o bodegă. Cea mai mişto bodegă din Motru şi, de fapt, din lume.

Asta e, de mai sus. De la intrare ne-a lovit mirosul: un amestec de cartofi prăjiţi, rom, transpiraţie şi urină. Fabulos, ca în vremurile bune. Cu mese şi scaune de plastic ÎNĂUNTRU, amestecate cu mese şi scaune de lemn. Şi faţă de masă cu Kreskova din muşama. Şi perdelele… Ah, uitaţi-vă la perdele! Şi, desigur, Haţegana la halbă. Nu există bere mai bună, vă zice de pe acum unul care la Bucureşti bea doar Pilsner Urquell la 0,33. Iar la televizor era Mircea Badea. Nu se vede din poză, dar trebuie să mă credeţi pe cuvînt. Cei doi clienţi care erau în bar la ora aceea (unul în trening cu pantofi, celălalt cu un sacou hazliu, gen amiral sau Dunga la Mondiale) se uitau fascinaţi la Badea. Deci Badea, prin asociere, nu poate fi decît mişto. Mă înclin în faţa fanilor lui, indiferent de bodega în care s-ar afla.

« Pagina anterioarăPagina următoare »