Muzica, nu zgomot


Știu, prea multe superlative în ultima vreme. De data asta chiar nu e o tehnică de PR. De data asta e cu adevărat un loc fabulos, care depășește puterea noastră de înțelegere. Mă oftic că nu-mi mai amintesc cum se numește. Poate mă ajutați. E pe Blănari, perete-n perete cu SALT. E la subsol. E cu muzică live. Și rock. Cea mai proastă muzică live și rock pe care am auzit-o în viața mea.

Înăuntru sînt niște rockeri bețivi. Nu, poate nu m-ați înțeles. Niște rockeri BĂTRÎNI și bețivi. Știți genul. Genul cu riduri la ficat. Te uiți la ei și le vezi ridurile la ficat. Ți le imaginezi. Le ai în fața ochilor. Părul lung și slinos prins în coadă nu poate masca ficatul stafidit ca labiile Reginei Mamă. Nici măcar ridurile foarte vizibile, cele de sub cearcăne, nu le acoperă. Oamenii beau bere, sînt ratați și ascultă senini cea mai proastă muzică de pe planetă, alături de cîțiva băieți îmbrăcați integral în piele. Băieții îmbrăcați integral în piele sînt demni de tot respectul. Sînt oamenii care au involuat cel mai mult înspre condiția de animal. Stau, dau din cap pe muzică proastă, fumează, te sfidează cu privirea și sînt îmbrăcați în piele. Roar.

Cît despre formațiile care cîntă cea mai proastă muzică în București… Vai! Nici după o navetă de bere nu m-aș descurca mai prost la chitară. Și nu, n-am cîntat la chitară în viața mea. Zdrăngăneala fără ritm și plesnitul în tobe ca în nevastă, totul amplificat în niște boxe de neam prost, te duc cu gîndul la U2 și Iris. Cu diferența că acești băieți se produc în fața unui bar pe șapte optimi gol. Cîtă disperare îți trebuie, cîtă dorință de a devenit artist boem, ca să chinuiești o optime de bar zilnic, noapte de noapte? Cum se blochează oamenii în această secvență recurentă, în această alunecare a acului de pickup care-i ține o viață întreagă? NU TE PRICEPI LA CEVA? MARȘ ÎN PULA MEA LA MUNCĂ! Arta nu-i pentru toată lumea. E nevoie și de niște oameni care să care instrumentele. Iar problema la noi în țară este că se întîmplă prea des ca oamenii care cară instrumentele să le și folosească, abuziv și intens.

după numai două ore de furat piese de pe net, am reușit să-mi fac primul CD cu mp3-uri pentru mașină. Dacă nu mi-l citește casetofonu iar voi fi nevoit s-ascult căcatul ăla de Guerilla.

E tare Radio Guerilla. Are un mare merit: a transformat muzica de căcat în mainstream. Am zis ”muzica de căcat” (termen generic și blînd) pentru că nu știu exact cum se numește această labă. Un fel de rock mai soft decît rock-ul britanic și puțin, doar puțin, mai hard decît Corina Chiriac și Angela Similea. Și, mai presus de toate, un rock care seamănă între el.

Dar azi am auzit-o pe cea mai penibilă. Stați că mai întîi vă dau versurile, dup-aia să vedeți minune (că am aflat și cum se numește formația).

(mai mult…)

Și era așa, cam prin 97-98-99. Maxim 2000. Principala mea problemă era că nu-mi stătea bine cu freză bros. Și că nu eram blond. Și că nu semănam cu Nick Carter. Și că aveam o mustață urîtă care mă făcea să arăt ca un țigan care vinde oale de inox din ușă-n ușă. Și că nu știam cum arată un vagin. OK, aveam mai multe probleme principale. Dar cea mai principală, mîncațaș, erea Backstreet Boys. Îi uram, mînca-i-ar mama lu Brian pula lu Kevin (ăla cu față de șofer) de frumoși. (mai mult…)

Iată cum arată o inițiativă bună făcută prost. De ce bună? Pentru că duce minciuna mai departe și le face pe femei să creadă că noi de fapt le iubim și nu le spunem, nu că ni s-ar rupe. Minciuna asta dusă mai departe asigură bărbaților pizdă de secole. De ce rea? Pentru că în clip sînt mulți intruși. Inițial m-am gîndit eu să fac o listă cu oamenii din film care, de fapt, nu doar că spun cuvintele alea două, dar le spun nejustificat de des, ba chiar (unii) le zic unor tipi. Doar că trebuie să ajung la un film, așa că faceți voi lista, vă rog.

Nu vi se pare că-s cam multe lucruri defecte pe la noi pe-aici? De exemplu, am văzut la Realitatea o emisiune care avea la bază o melodie hip hop super-difuzată la radio zilele astea. O promovează mai ales lăbarii de la Guerilla. Refrenul este ”Cît poți să furi, dom’ ministru / Uită-te-n jur, e sinistru / Știu c-o să ne vinzi pă toți / Doar ca să te scoți / Genți dă bani ai, genți dă bani ai, Ai genți dă bani, genți dă bani.” WTF?! Dincolo de faptul că sfertodocților de la Realitatea & Guerilla poponăria asta patetică li s-a părut de-a dreptul genială, mi se pare drăguț faptul că, în România, hip hopul nu e anti-sistem, ci de-a dreptul mainstream. Prostovani ca Puya nu stau după blocuri, în Titan, să fumeze iarbă și să bea pere la pet, ci sînt promovați intens de maneliștii de la PRO TV. E ca și cînd Tupac ar fi fost invitat să prezinte un talk show politic la CNN.

Cît despre rapperii din România, prea multe n-ar fi de zis. Sînt niște versificatori ordinari de talia Poetului Lumii, asexuatul care-mi comentează mie pe-aici de cîteva zile. Dacă știi să potrivești curul cuvintelor astfel încît să sune a poezie, nu-ți mai trebuie decît două lucruri ca să fii un hip hoper de succes în România: să zici ”pă” și ”dă” în loc de ”pe” și ”de” și să porți turul pantalonilor foarte căzut, cam pînă cînd ți se vede părul pubian pe deasupra curelei. Dacă n-ar fi mereu la costum, deci, Mircea Badea ar fi suficient de neinteligent cît să fie un rapper decent (revin mai tîrziu cu un filmuleț în care el cîntă la un matinal).

După ce ai îndeplinit toate condițiile astea, du-te la televizor și fii cîntăreț de protest, mînca-ți-aș.

PS – observați că rapperii ăștia ne cred idioți, la fel ca creativii de ieri? Pe bune că am fi înțeles din prima că ministrul ăla are genți dă bani, chiar e nevoie să facă băiatul ăla așa?
 

(update, pentru cine nu știe cine e Schemă: https://mantzy.wordpress.com/2010/08/21/vedete-din-motru-eu-denisa-%C8%99i-marean/)

Am belit-o cu Schemă: s-a făcut rapper și ne taie pe toți. Pe vremea cînd era prozator părea inofensiv, da’ acu sigur nu mai dau prin Motru vreo cîteva luni. Primele lui piese, în exclusivitate la mine și pe iutub:

PS – cine înțelege ce zice e rugat să dea versurile complete.

« Pagina anterioarăPagina următoare »