Poanta de la ora 5


Pe rîul Mureş s-au aciuat trei lebede pe care localnicii le hrănesc constant cu chipsuri şi bucăţele de pîine.

Într-adevăr, mureşenii fac foarte bine că umflă păsările cu mîncare. Se ştie că, spre deosebire de porc, pe lebede le poţi îngrăşa pînă cel tîrziu în luna martie, cînd e posibil să zboare în ţările calde şi să te lase fără cîrnaţi şi piftii.

Emil Boc a declarat că va promova „politica uşilor deschise” în Partidul Democrat Liberal.

Deşi pare complicată, această abordare revoluţionară a strategiei de partid se bazează pe un principiu extrem de simplu: de fiecare dată cînd Traian Băsescu se apropie de o uşă, pedelistul care se află prin preajmă e obligat să-i sară înainte pentru a o deschide.

Conform Primăriei Bucureştiului, aproximativ 200.000 de locuitori ai Capitalei sînt expuşi zilnic la zgomot excesiv, cauzat de autovehicule.

În ceea ce-i priveşte pe restul de 1.800.000 de bucureşteni, nu vă faceţi griji! Sînt toţi în siguranţă, în maşini.

Din cauza cererii foarte scăzute de cărţi, în Timişoara nu mai există nici un anticariat.

Acest fenomen nu-i deranjează pe timişorenii de rînd, care ne-au declarat că au dinţii suficient de sănătoşi cît să-şi permită să nu intre într-un anticariat prea curînd.

Atracţia principală de la Festivalul Testiculelor, eveniment desfăşurat anual în Huntersville, Noua Zeelandă, e reprezentată de un concurs în care participanţii trebuie să parcurgă o distanţă cît mai mare cu un testicul de bou în gură, fără să-l scape. Anul acesta, cîştigătorul a reuşit să alerge 50 de metri în această postură incomodă.

Ce mi se pare mie şi mai surprinzător este că vînjosul neo-zeelandez a reuşit să tîrască atîţia metri un bou după el.

Potrivit unui studiu comandat de revista Cosmopolitan, un adolescent din cinci trimite sms-uri porno.

Restul de patru au telefoane mai scumpe, cu care pot trimite direct filme.

Goana după mai mulţi bani naşte tot felul de monştri. De exemplu, cu ce carte credeţi că a ieşit pe piaţă Gazeta Sporturilor de joia trecută? Cu Nostalgia lu’ Cărtărescu, mînca-ţi-aş! Un volum de nuvele excepţional, ce-i drept, dar parcă puţin peste puterile cititorului-tip al GSP. De redactori nu mai zic, că cred că Tolontan şi Vochin, ăia – cei mai inteligenţi din redacţie, au citit maxim De ce iubim femeile. Ştiţi despre ce crede Geambaşu că e Nostalgia? Despre cum e nostalgic Cărtărescu cînd se gîndeşte la SUA ’94 sau Mexic ’70. Haha!

O altă chestie miştonibilă este că Nostalgia lui Cărtărescu a apărut, citez, „ca un nou concept de carte: compactă, flexibilă, bună de luat pretutindeni”. Nu vreau să vă stric pofta de mîncare imaginîndu-mi cam pe unde ar lua cu ei „pretutindeni” cartea respectivă cititorii de Gazeta. Dar mă gîndesc că ziarele de scandal ar putea inventa şi ele un nou concept de format, cu care să contracareze tabloidizarea culturii: tabloidul stufos, cu coperte groase şi scris mic, fără poze. Libertatea în format de DEX: foarte greu de luat pretutindeni!

« Pagina anterioarăPagina următoare »