Scurte


Nu de aia n-am mai scris, ci pentru că n-am avut chef. Promit să reîncep de mîine dimineaţă. Pînă atunci, le propun japonezilor să facă o mică modificare la drapelul naţional.

Scuzaţi calitatea slabă a execuţiei. M-a ajutat cu photoshopuiala un coleg specialist în cu totul alte programe.

– Fiule, dintotdeauna bărbații s-au întrebat cum pot jigni o femeie mai eficient: să-i spună că-i urîtă sau că e proastă? După secole de studiu, s-a constatat că, în general, femeile sînt mult mai afectate atunci cînd li se spune că sînt urîte. Și totuși, există niște femei (foarte puține!) pe care le deranjează mai mult să fie făcute proaste. Acele femei sînt urîte.

Fosta și (după ce reușesc să mă culc cu toate fetele sub 60 de kilograme cu nume terminat în A) probabil viitoarea mea prietenă mi-a făcut cadou un carnețel. Deși e personalizat cu iepurașul Playboy, nu-i de la Lorena. Ar vrea ea să-mi facă cadouri.

N-am înțeles exact ce vrea să reprezinte agenda. Cred că-i o ironie de fostă prietenă. Cred că a vrut să-mi sugereze că e cazul să-mi țin o evidență. Oare ce evidență? Aha, evidența tipelor cu care mi-o trag. Da, da, asta trebuie să fie. Știți sindromul, știți textul, e evident și atunci cînd nu-l rostesc vreodată: ”ești un ratat care nu se gîndește decît la cum să fută cît mai multe tipe și cît mai nu aceeași tipă timp de mai multe luni, iar eu îți iau acest carnețel pentru că te disprețuiesc și sper ca astfel să realizezi că ar trebui să încetezi și să îți dai seama că merită să sacrifici distracția și orgiile/poștele spontane pentru o oală de ciorbă caldă”. N-ați înțeles nimic? Păi deh, fetele sînt incoerente și scriu prost.

În fine, voiam să vă asigur că nu i-a mers. Parcă eu nu știu că-i un carnețel fermecat și orice-aș scrie eu pe el îi apare ei într-un fișier word, pe desktop. Tocmai de aia n-am scris pe carnețel pînă acum decît o glumă. Uite, vă atașez o poză. Cine descifrează ce am scrijelit acolo și e fată poate să vină să-mi vadă carnețelul.

Eu cu prietenii mei nu împărțim momente speciale. Nu ne spunem că sîntem prieteni, că sîntem acolo unii pentru ceilalți cînd ne e greu și nu ne batem pe umăr cînd vreunul suferă din cauza unei pizde. Asta pentru că nici nu ne-ar trece prin cap să recunoaștem că suferim din cauza unei pizde, desigur. Toate astea sînt ghei. Nu, serios. Nu o spun doar așa, de dragul de-a fi cool. Numai gheii fac chestii de astea.

Ei, și tipul ăsta și-a șters căcaturile alea sclipicioase care îți rămîn la gură după ce bei bere Ursus (de la etichetă), a șters și broboanele apă de pe gîtul sticlei, a șters și scrumul de țigară de pe masă și apoi s-a uitat la noi așa, ca un ghei, și a zis cu o voce plină de emfază cum n-a avut nici Martin Lutăr Ching cînd a zis-o p-aia mișto cu visul:

– Băi, asta e cea mai bună bere pe care am băut-o vreodată!

And we were like (foarte jenați, cu privirea în pămînt):

– Dude, what the fuck?! (doar că în română, pentru că să vorbești romgleză e ghei și, personal, n-o fac decît de dragul de a face pe gheiul pe blog).

Și-atunci el a oftat. Știa că a greșit. Se dusese pulii, în jos pe spirală. Înainte să spună căcatul ăla, știuse că are două șanse. Să empatizăm (foaaaarte puțin probabil) sau să facem mișto de el. Era clar că nu empatizam, dar aveam și ceva rețineri în a rîde de el, pentru că tipul părea sincer. Așa că a jucat la totul sau nimic. Și a insistat:

– Băi, serios, n-am mai băut în viața mea o bere așa bună!

And we were like:

– Băi, uite ce e, observăm că treci printr-un moment mai delicat și căcat, dar… Serios acum, e a șaptea bere de același fel pe care o bei în seara asta.

M: auzi
M: da stii ce am auzit eu?
M: dar na nu am crezut
M: da eu stiu
M: …ca te droghezi???
M: ca esti dependent
Andrei: da, sunt terminat
Andrei: mai am cateva luni de trait
Andrei: ne futem?

M: da ce naspa vb voi acolo
M: asa suna rau
M: nu sh de ce
M: desi e the same shit
M: cum zicei voi suna rau
Andrei: ce, „ne futem” suna rau?
M: da
M: suna rau
Andrei: pai daca suntem drogati, ce vrei?!?
Andrei: apropo, ai si tu o seringa cat de cat nefolosita pe-acasa? i’m out.

M has signed out.

update: Mă gîndeam acum că toți triștii rămași la Motru își imaginează că foștii lor colegi care acum îs la București duc vieți asemănătoare cu cele ale personajelor din Trainspotting sau Requiem for a Dream sau chiar A Clockwork Orange. Și știți ce-i culmea? Că își imaginează asta fără să fi văzut vreunul din filmele alea.

Voi știați că mai există femei care nu *** ****? Unde-s cei șapte ani de-acasă?! Nu vi se pare ciudat? E ceva în neregulă cu ele, sînt labii psihic. Se vede în ochii lor nebunia cînd îți spun ”a, nu, asta nu!”. E clar: femeile care nu fac sex oral în 2010 sînt vrăjitoare. Au acasă laboratoare speciale în care stau toată ziua, fac fierturi din ierburi misterioase și genitale de găină și nu sug pula. Să le ardem pe drug!

Nu mă pricep la treburi administrative în general și la apometre în special. Următoarea discuție chiar a avut loc, între mine și doamna administrator:

Ea: Domnule, luna trecută cînd mi-ați citit apometrele erau numere de trei cifre și acum sînt de două!?
Eu: Da, doamnă… Și?
Ea: Păi, e imposibil! Ați greșit!
Eu: Cum să greșesc, doamnă?! Poate se resetează ele!…
Ea: Cum să se reseteze, domnule?!
Eu: Păi, eu știu? Nu mă prea pricep la apometre…
Ea: Domnule, nu se resetează, se citesc greșit!
Eu: Doamnă, erau totuşi patru ceasuri diferite… Am greşit la toate?! Sau insinuați cumva că nu știu să citesc?
Ea: Păi, apometre se pare că nu știți…
Eu: Și? Am ratat vreun apometru celebru, scris de vreun clasic rus?
Ea: Poftim?
Eu: Am glumit. Și acum cum facem?

S-a uitat urît la mine şi-a plecat. Sper să nu plătesc 40 de gigacalorii de apă luna asta. Sau gen.

« Pagina anterioarăPagina următoare »