Stiri de can(can)al


GEOSA (Grupul Exclusivist al Oamenilor cu Sexualitate Anonimă) se întrunea în fiecare zi de joi. Aleseseră mijlocul săptămînii gîndindu-se că, pe undeva, ei înșiși se aflau undeva la mijloc. Toți aveau genitale de un anumit sex, bine definit luat singur, dar sufereau de mici anomalii care se întîlnesc doar la persoanele de sex opus. Ceea ce îi făcea extrem de nesiguri pe ei, în subconștient. De aceea organizau aceste întîlniri. Nu voiau să se automutileze prin operații. Voiau doar să învețe să conviețuiască cît mai plăcut cu laturile lor feminine (bărbații), respectiv masculine (muierile).

Vîntul rece care bătea în joia aceea îi făcuse coaiele lui Tudor Chirilă cît două curmale. Chirilă mergea doar cu transportul în comun sau pe jos, pentru că mersul cu mașina era (1) sub demnitatea lui de om sensibil și (2) sub demnitatea lui de om cu succes la pizdet. Își înfipse nasul în eșarfa atît de subțire încît era transparentă și îi blestemă pe designerii care nu inventaseră pălăriuțe cu urechi. Întîrzie programat, cu fix 12 minute, la întîlnire și își luă în tăcere locul, pe un scaun gol din cerc. Ceilalți murmurară un salut, el însă îi ignoră și începu direct.

– Mă cheamă Tudor și am o sexualitate anonimă! Să terminăm odată cu rahatul ăsta, ce Dumnezeu!

Cînd voia să pară dur și rebel, Chirilă vorbea cu ”rahat” și cu ”Dumnezeu”.
– Hello, Tudor, murmurară ceilalți.
Atunci președinta grupului și moderatoarea discuției, femeia cu barbă, își drese vocea și luă cuvîntul:
– Tudor, dragul nostru, mai explică-ne o dată de ce te afli tu aici? Pari un băiat foarte în regulă, nici măcar extrem de homosexual nu ești…
Chirilă se ridică în picioare cu un gest teatral și își desfăcu nasturii cămășii prin smulgere cu un gest de-a dreptul cinematografic.
– Mi-a crescut un vagin aici! zise, scoțînd în față pieptul vag păros și dezgolit.
– Aici unde?! întrebă femeia cu barbă, frecîndu-și gînditoare tuleiele.

Chirilă oftă și își lipi pumnul strîns de capul pieptului.
– Aici… În suflet!

Femeia cu barbă simțea că își pierde răbdarea.
– Tudor, zise ea, uite ce e… Toți cei de aici putem să ne demonstrăm fizic sexualitățile anonime. Toți avem elemente fizice de la celălalt sex. Uită-te la mine, am barba mai deasă ca Pleșu. Sau uită-te la Gîdea, cu buzele lui de prostituată suedeză. Ce să mai zic de bietul Huidu, cu o pizdă în cap, fix pe scalp, de la accidentul de ski? Restul îi vezi și tu: Emil Boc are o înălțime de fetiță africană subdezvoltată, Andreea Pora e urîtă ca un sudor, Arhi are țîțe de gravidă, Andreea Bălan are un penis în loc de nas, Măruță are coaiele foarte mici și înăuntru, ca niște ovare, iar Cătălin Botezatu are menstruație o dată pe lună (e drept, rămîne de demonstrat că nu a reușit să și-o provoace printr-o operație estetică). Tu nu ne poți arăta pizda din suflet, nu-i așa? Ăsta e mai mult un concept, să fim serioși!
– Ba pot! zise Tudor, și-și lăsă capul pe spate operal (nu teatral).
– Să o vedem, să o vedem! strigă Boc cu voce pițigăiată, rezemîndu-și copilărește capul de sînul stîng al lui Arhi.
Și atunci se petrecu ceva inimaginabil pentru divinitate. Tudor Chirilă începu să cînte. De fiecare dată cînd se întîmpla asta (foarte des) o forță supremă (probabil Însuși Dumnezeu) considera acest lucru inimaginabil și complet imprevizibil.
– Și-acuma știu că marea mă așteaptăăă / Nisipul mă va săruta și ieeel / O scoic-o să mă zgîrie-n mîna dreaptăăă / Algele or să mă gîdile nițe-e-el… schelălăi Chirilă, apoi tăcu și îi privi zîmbitor pe membrii GEOSA, sigur pe mijloacele lui de persuasiune.
– Și? se rățoi femeia cu barbă. Asta nu înseamă nimic. Și Cabral scrie ca o pizdă, dar i-a fost refuzată de mai multe ori cererea de intrare în grupul nostru. E totuși negru și musculos, dacă nu are un pix sau o tastatură prin preajmă, ai putea să juri că-i un tip chiar macho.
– Să analizăm puțin pe text, vă rog, spuse Chirilă repede, dar fără să-și piardă cumpătul. E în mod clar scris de vaginul cuibărit la mine în suflet. Avem în primul rînd ”marea” care îl așteaptă. Sigur că nu e vorba despre apă. Apoi mare atenție la simboluri: scoica, zgîrietura, algele, gîdilatul. Simboluri vaginale. Apoi, cum poate nisipul să sărute un băiat? Imposibil! Trebuie să intre în vagin ca să facă asta, sărutul e ceva intim, în fond. Da, dragii mei colegi, recunosc! Am fost la mare și mi-a intrat nisip în vaginul din suflet! Nu doresc asta nici celui mai mare dușman, să știți! Am făcut duș trei ore și degeaba!

Dar femeia cu barbă nu era impresionată. Îngăimă un ”Ne pare foarte rău, ne-am înșelat în privința ta”, apoi îi făcu un semn scurt lui Horia Ivanovici, badigardul cu voce de femeie. Acesta îl ridică pe Chirilă pe sus și-l aruncă în stradă.
– Impostorule, îi mai strigă Ivanovici scîrbit, după care îi dădu un șut în pizdă.

Tocmai am văzut o ştire şi pe Antena 1 şi pe PRO în care o adolescentă de 15 ani a fost violată într-un lift. Excitant, ştiu. Dar nu asta voiam să vă spun. Altceva m-a surprins: violatorul şi-a „făcut treaba cu ea” (cum a zis una dintre reporteriţe) timp de O ORĂ. Cum plm să violezi O ORĂ, ÎN LIFT? Ce concluzii tragem noi de-aici? Ar putea fi mai multe…

1. Tipei i-a plăcut. Hai, poate a încercat să ţipe în primele 10 minute, dar de la minutu 11 încolo sigur a început să geamă şi cred c-a avut şi orgasm. Doo-trei, poate. (n.r. – nu ştiu pluralul de la orgasm şi nu văd la ce mi-ar folosi să-l ştiu). Altfel imposibil să nu fi făcut ceva (ţipat/leşinat/implorat) într-o oră care să-l fi speriat pe ăla.
2. Tipa se fute foarte prost (cum să nu-l termine într-o oră?! Mai ales că mă gîndesc că omul era destul de excitat. Violatorii au în general această calitate: îşi doresc foarte mult să facă sex. Adică nu cred că era genul „meh, nu prea am chef de futut şi alea dar na, hai s-o violez pe asta aşa, cu pula semiculcată, pentru palmares…”).
3. Tipa este o curvă (păi aşa, de la prima ameninţare, fără măcar să o urmărească la film?!).
4. Violatorul făcuse trei labe înainte, ca să ţină mai mult la viol, să nu se facă de rîs. Un bărbat normal n-ar fute-o o oră nici pe nevasta prietenului, de-a lui nici nu mai zic.
5. (sau) Violatorul i-a dat două numere.
5 prim. (caz în care) Au fumat în lift (ce obicei urît, probabil babele de pe scară sînt scandalizate!).
6. Dacă liftul a rezistat unei ore de viol, firma de întreţinere ar trebui să-i dea o primă, ceva, băiatului care-a făcut ultima revizie. De altfel, sînt aproape sigur că, în ţările civilizate, aşa se testează rezistenţa cablurilor de siguranţă.
7. Lifturile din Iaşi sînt foarte comode. Ah, nu v-am zis că violul s-a petrecut la Iaşi? Mă cac în ea de piramidă inversată, era evident că la Iaşi s-a întîmplat. Ca de altfel toate violurile/crimele/jafurile/recordurile-la-alcoolemie.
8. Locatarii de la etajul 10 ai blocului din Iaşi sînt atît de proşti (moldoveni, deh) încît nu li s-a părut nimic în neregulă cu faptul c-a trebuit să aştepte o oră cu sacoşele de rafie pline de bere la pet în mîini ca să vină liftul.

Eu cu prietenii mei nu împărțim momente speciale. Nu ne spunem că sîntem prieteni, că sîntem acolo unii pentru ceilalți cînd ne e greu și nu ne batem pe umăr cînd vreunul suferă din cauza unei pizde. Asta pentru că nici nu ne-ar trece prin cap să recunoaștem că suferim din cauza unei pizde, desigur. Toate astea sînt ghei. Nu, serios. Nu o spun doar așa, de dragul de-a fi cool. Numai gheii fac chestii de astea.

Ei, și tipul ăsta și-a șters căcaturile alea sclipicioase care îți rămîn la gură după ce bei bere Ursus (de la etichetă), a șters și broboanele apă de pe gîtul sticlei, a șters și scrumul de țigară de pe masă și apoi s-a uitat la noi așa, ca un ghei, și a zis cu o voce plină de emfază cum n-a avut nici Martin Lutăr Ching cînd a zis-o p-aia mișto cu visul:

– Băi, asta e cea mai bună bere pe care am băut-o vreodată!

And we were like (foarte jenați, cu privirea în pămînt):

– Dude, what the fuck?! (doar că în română, pentru că să vorbești romgleză e ghei și, personal, n-o fac decît de dragul de a face pe gheiul pe blog).

Și-atunci el a oftat. Știa că a greșit. Se dusese pulii, în jos pe spirală. Înainte să spună căcatul ăla, știuse că are două șanse. Să empatizăm (foaaaarte puțin probabil) sau să facem mișto de el. Era clar că nu empatizam, dar aveam și ceva rețineri în a rîde de el, pentru că tipul părea sincer. Așa că a jucat la totul sau nimic. Și a insistat:

– Băi, serios, n-am mai băut în viața mea o bere așa bună!

And we were like:

– Băi, uite ce e, observăm că treci printr-un moment mai delicat și căcat, dar… Serios acum, e a șaptea bere de același fel pe care o bei în seara asta.

Am avut cel mai ciudat vis. Se făcea că era luni noaptea spre marți dimineața, cam pe la ora 4. Tocmai intram în casă. Veneam de la redacție obosit, după ce lucrasem la o copertă mișto pentru revistă. Ceva cu Moș Nicolae. Îmi sună telefonul cu număr privat.

Voce de piaristă în călduri interesată de soarta planetei și-a punctului ei G:
– Nu mai rezist, vin la tine!
Și-mi închide pînă să apuc să spun ceva. În nici zece minute era în fața blocului. Habar n-am cum a ajuns (ceva mai tîrziu aveam să aflu că venea tocmai din Titan). M-a strigat încetișor din fața scării ca să-i spun numărul de interfon. Cînd am ieșit pe balcon uluit, m-a privit șăgalnic și și-a mușcat buza de jos, apoi a zîmbit. Nici nu mi-am dat seama cînd a urcat. Am deschis ușa. Buza de jos era roșie, la limita sîngerării. Mi-a pus mîna în gît și m-a împins în pat, după care m-a încălecat și m-a mușcat sălbatic de lobul urechii. În timp ce cu mîna stîngă mă ciupea de sfîrc, a făcut-o căuș pe cea dreaptă și mi-a șoptit:
– Nici nu-ți imaginezi cît îmi doresc să nu mă fuți!
– ?!?!
– Vreau să nu mă fuți chiar acum și aici!

Nu reușeam să-mi revin. Stăteam cu gura căscată și ea îmi lingea aparatul dentar. A continuat:
– Ți-ar plăcea să nu mi-o tragi, hm?
Atunci mi-am recăpătat controlul. Am simțit că e momentul să intru în joc:
– Da, pisi, dacă vrei pot să nu te fut toată noaptea, de mai multe ori chiar!
A înnebunit:
– Ah, da! Daaa! Acolo! Ăla e locul! Nu mă fute exact acolo!
Iar eu am prins curaj:
– Beibi, odată n-am futut toate vecinele din bloc în aceeași noapte! Pe rînd, fără să mi se scoale deloc!
– Ah, nu fuți atît de bine! De fiecare dată cînd nu mi-o bagi mi se împăienjenesc ochii și văd ce făceam în viețile anterioare!
– (în timp ce n-o mîngîiam pe sîni) Da? Și ce făceai?
Dar deja o pierdusem. Intrase într-o transă profundă. Ochii i s-au dat peste cap. A tremurat epileptic cîteva secunde, dar s-a oprit repede și a încercat să pară că nimic nu s-a întîmplat. Și atunci am văzut-o iarăși mușcîndu-și buza de jos.
– Ce s-a întîmplat? zic.
– M-am prefăcut că n-am avut orgasm. Acum mă duci acasă?

Și ne urcăm în mașină. Se făcuse ora 6. Lumina mijea timid de după sacoșele de Cora ale babelor care stăteau în stațiile de autobuz ca în blockstarturi. Piarista părea fericită. La un moment dat, cînd tocmai ajunsesem la Piața Muncii, îmi bagă mîna în pantaloni. Roșu la semafor. În dreapta, un șofer de autobuz se zgîia la mîna ei din pantalonii mei. Pînă să se facă verde eram dezbrăcat de la brîu în jos și de la genunchi în sus*. Șoferul de autobuz a avut nevoie de multe flash-uri de la cel din spate ca să plece, într-un final, de pe loc. Alarmat, am luat o lavetă cu care șterg de obicei parbrizul și i-am aruncat-o peste mîna cu care începuse să mi-o frece. Pe la Șoseaua Vergului o luase deja în gură, și atunci am oprit într-o parcare. Un cuplu de funcționari urîți între două vîrste au văzut-o executînd un blow job glorios. Nu știu exact dacă m-au prins și pe mine terminînd. Cert e că, imediat ce s-a întîmplat asta, a înghițit, apoi m-a pupat pe obraz și a coborît din mașină chicotind.

Și atunci am adormit chiar acolo, la volan, într-o parcare de la marginea Bucureștiului. Și mi-am dat seama că, de fapt, totul fusese real.

* – Rog cetățenii de pe Bulevardul Basarabia care mi-au văzut penisul în drum spre serviciu, azi-dimineață, să mă ierte. Așa e cu posesorii de mașină mică – sînt exhibiționiști fără voia lor.

În clasamentul subiectelor pe care presa nu le exploatează de frică sau jenă, sînt două care cîștigă detașat. Primul: că Hagi e homosexual. Mă rog, bisexual, deci homosexual. Nimeni nu spune asta, pentru că Hagi e un simbol și pentru că (ce-i drept!) Occidentul și romanele (+ rock-ul) englezești ne-au învățat că nu-i nimic rău în a-ți plăcea să faci dragoste cu persoane de același sex. Dar să nu fim ipocriți! Chiar și așa, e de interes public! La dracu’, și bunică-mea ar tresări dacă i-aș spune că Hagi își freacă mingile cu secunzii.

Al doilea subiect despre care se vorbește (mh, se speculează) prea puțin este relația lui Mircea Badea cu Carmen Brumă. De fapt, nu Carmen Brumă e problema aici. M-ar mira la fel de tare ca Mircea Badea să aibă o relație cu o femeie în general. Să detaliem.

Din ce se vede la televizor, Mircea Badea e un băiat cu sclipiri de inteligență. Femeilor le place asta. În plus, e dur și se dă bun la bătaie. Femeilor le place asta. Apoi, are tendința (care mi-e familiară, been there, done that*) de a fi autoironic, dar pe un ton atîîîît de glumeț încît vrea să fie clar că el de fapt nu crede asta despre el și că nu este așa cum susține în acele momente glumețe, ci dimpotrivă. Femeilor le place și asta, chiar dacă se prind mereu despre ce e vorba de fapt. P’ormă, Badea are o aversiune față de autoritate care îl face sexy în ochii reprezentantelor muierimii. Sigur, nivelul rebeliunii lui e minor și tras de păr, dar e totuși parțial jamesdeanic (a se vedea freza și aspectul fizic în general plăcut). Și, pentru marele final, Mircea Badea are o patină de om sensibil și timid pe care doar o femeie, un gay sau un geniu o pot detecta. Iar eu, dacă vă întrebați, nu-s geniu (*și aici am fost autoironic, vrînd de fapt să insinuez că, dimpotrivă, aș fi genial, nicidecum gay, cum las să se înțeleagă). Revenind, femeilor le plac bărbații care fac pe durii dar, de fapt, sînt timizi și sensibili. Băi, nu că le plac… Își rup hainele de pe ele de dragul lor. De dragul și în fața lor. Zic: ”Ceee?! Un bărbat despre care toată lumea crede că e un măgar misogin și, de fapt, cu mine (și doar cu mine, hahah) e galant și fermecător?! Proastă să fiu să nu mi-o tragă!”.

După toate aparențele, Mircea Badea ar fi un bărbat de care s-ar putea îndrăgosti orice femeie. DAR… Căci mereu există un dar (dar doar cînd e vorba de Mircea Badea)… Dar are două defecte care fac ca toate celelalte calități ale lui să pălească chiar și-n ochii celei mai puțin pretențioase femei: nu e credibil și nu e relaxat. Credibilitatea și relaxarea sînt esențiale cînd vine vorba de exploatarea calităților de mai sus. Cînd ești inteligent, dur, autoironic, rebel și sensibil, dar ai un stăpîn și ești crispat ca chinez constipat, s-a dus dracului orice magie. Și femeilor nu le place asta.

De ce-i place lui Brumă de Badea, atunci? De fapt, i-o plăcea lui Brumă de Badea? Sau e o relație de fațadă care ascunde conspirații uimitoare? Hm, nu vi se pare ciudat că toată lumea ignoră subiectul? De ce ar face-o, dacă n-ar fi și un simbol național implicat? Deja e tot mai evident, nu? Mircea Badea și Gică Hagi se iubesc și își doresc un copil împreună, iar Carmen Brumă nici măcar nu există. E Ion Cristoiu deghizat! Pînă aici ți-a fost, Ion Cristoiu!

Cîștigătorii concursului cu premii mari (ca dimensiuni), în afișe, sînt:

Nicolae (pentru că a strecurat-o cu subtilitate în poveste pe Lorena, sau cel puțin așa mi s-a părut mie)
hardcore2 (a avut cea mai coerentă și mai mișto poveste, care mi-a adus aminte de povestea domnului Julea cu Andrei Rubliov și delegația de ingineri – dacă citește asta, poate chiar ne-o împărtășește)
noemi kronstadt (pentru că nu am înțeles absolut nimic din textul ei/lui, dar măcar, spre deosebire de altele din care n-am înțeles nimic, asta a fost o aiureală simpatică)
o blondă cu țâțe mari (pentru că, deși probabil e băiat, m-a făcut să rîd, iar dacă nu e băiat, cu atît mai bine)
x (deși nu a participat la concurs, m-a învățat proverbul ăla cu ”dacă te-ai ars cu Acer, suflă și-n cooler-ul de la Vaio” și mi-am reparat singur laptopul care altfel ar fi trebuit să călătorească hăt, în Jărmania, și să se întoarcă după două săptămîni).

Pentru că-s mărinimos și nu vreau să-i pun pe cîștigători în dificila postură de a-și alege posterul preferat, toți cei de mai sus vor primi ambele afișe, cu două condiții: a) să mă contacteze pe mailul afișat pe blog pentru adresă / nume complet și b) să ne asculte emisiunea de la Sport Total FM de azi, ora 15. Da, vă ascult din ea!

J1 și J2 au pierdut toată seara. J3 și J4 erau pe plus. J1 rămîne cu un singur jeton la masa de patru (pornise cu vreo 50).

J4: Ar fi culmea să cîștigi jocul ăsta! (rîde)

J1: Bă, dacă-l cîștig, mă arunc pe geam! (n.r. – eram la etajul 1)

 

J2 (și el pierduse toată seara): Bă, eu mă arunc pe geam dacă îmi dați un milion fiecare!

Ăilalți rîd.

J2 (văzînd că n-avem de gînd să-i dăm un milion fiecare): Bine, mă, sar și dacă-mi dați 500.000…

 

J1: Eu, dacă-mi dați un milion fiecare, sar de pe bloc!

Ăilalți rîd iar.

 

J2: Haideți, mă, să-i dăm cîte un milion, că oricum îi recuperăm dup-aia… Și îi luăm și pe ăia pe care-i mai are la el!

« Pagina anterioarăPagina următoare »