Ce proşti sunt românii! Da’ ăia de la Timişoara s-au hotărât să şi semnalizeze. Iar ăştia de la Bucureşti, din presă, s-au repezit să scoată „revoluţia” dintre paginile împăienjenite ale DEX-ului. În primul rând, asta poate fi, eventual, o revoltă (deci nu revoluţie, da? Că aia e mai mare, degeaba se adună 100 sau 1000 de semi-analfaBEŢI şi se hotărăsc să facă revoluţie, că nu pot, chiar dacă strâng semnături, clar?). Şi nici măcar nu e o revoltă autentică, este o revoltă forţată, cea mai trasă de păr mişcare de protest pe care-am văzut-o vreodată. Dar să vă pun în temă:

Demult, a existat o echipă pe nume Politehnica Timişoara, înfiinţată undeva la începutul secolului XX. Pe la sfârşitul secolului de care vă vorbii, această echipă a ajuns undeva în diviziile inferioare ale campionatului românesc de fotbal (ba prin B, ba prin C, ba prin D). În acelaşi timp, la Bucureşti, o echipă cu o istorie fabuloasă numită Fulgerul Bragadiru dispărea, lăsând sutele de mii de fani s-o jelească. Mai precis, se muta la Bucureşti unde, printr-o fuziune dubioasă, devenea AEK Bucureşti. Nu vă faceţi probleme dacă nu aţi auzit aceste nume până acum, o să vă prindeţi în curând. Această AEK Bucureşti s-a dovedit o echipă extrem de valoroasă, în special la nivelul conducerii tehnice făcătoare de blaturi (nu există echipă promovată din Divizia B fără blaturi, e o axiomă), şi a promovat în divizia A. Desigur, AEK Bucureşti n-avea nici forţa financiară, nici susţinerea populară necesare menţinerii în prima divizie. Aşa că a decis să se mute la Timişoara şi să fure un pic identitatea Politehnicii Timişoara, echipă aflată în comă, dar care continua să respire prin divizia a patra. Pentru a ajuta (e limpede în ce plan) la efectuarea tranzacţiei, un mafiot anchetat penal pe nume Marian Iancu a preluat echipa. Acesta a cumpărat (sau nu) şi palmaresul, numele şi culorile ADEVĂRATEI ECHIPE de la Timişoara şi les-a dus cadou noii sale echipe, fostă AEK Bucureşti, fostă Fulgerul Bragadiru, dar care de atunci încolo s-a numit Poli AEK Timişoara. Pentru fetele care au rezistat până aici, e ca şi când un om ar fi bolnav pe un pat de spital şi i s-ar „recolta” capul, pielea, actele, ba chiar şi amintirile şi i s-ar transplanta unui alt pacient.

Desigur că toată lumea a înţeles DE CE a venit Marian Iancu atunci la Timişoara. Unii au spus-o, alţii s-au mulţumit s-o ştie: A VENIT CA SĂ SPELE BANI (NEGRI). Parcă nerăbdător să le demonstreze că au dreptate, Iancu a început să facă transferuri (de jucători) peste transferuri. Dar nu orice transferuri, ci unele în mod clar dezavantajoase pentru el şi pentru club (cel puţin aparent). Adică lua jucători foarte proşti pe bani foarte mulţi, din motivul lesne de înţeles dar şi enunţat mai sus, pentru cei mai înceţi. În acest timp, Iancu a continuat să se războiască cu patronul ADEVĂRATEI Poli Timişoara (Zambon, un italian), ba pe numele echipei, ba pe culori, ba pe palmaresul ei.

La un moment dat, FIFA a decis că noua Poli, fosta AEK, fosta Fulgerul Bragadiru, nu mai are dreptul să folosească culorile şi numele echipei ADEVĂRATE. Iancu a continuat să le folosească, în ciuda avertizărilor date de FRF. Văzând că Poli (fosta AEK fosta Fulgerul) nu ia măsuri în acest sens, FIFA a somat FRF (recent) să o penalizeze cu 6 puncte. Puţin, aproape că nu se cunoaşte. Iancu, care ignorase în mod conştient avertismentele FRF, a găsit momentul potrivit să plece ca un erou: s-a victimizat şi a plecat în numele onoarei şi dreptăţii. Desigur, e lucru ştiut în birouri şi chiar şi în redacţii că Iancu voia să plece de mult şi căuta doar un motiv. Numai botaniştii de suporteri ai Timişoarei nu s-au prins şi au ieşit în stradă.

Acum, că am ajuns la aceşti păcălici, să vă spun eu ceva despre suporterii Timişoarei: ăştia pe care i-aţi văzut ieri ieşind în stradă nu sunt, cum aţi putea crede, suporterii lui Fulgerul Bragadiru şi, incredibil, nici măcar ai lui AEK Bucureşti. Nu, sunt foştii suporteri ai ADEVĂRATEI Poli Timişoara, despre care vă spuneam ca e prin D (sau C, plm). Plus câţiva studenţi deprimaţi care ţineau cu Steaua, Dinamo, Rapid sau Craiova dar, dacă tot au ajuns la Timişoara, s-au gândit că-i mai ieftin şi mai uşor să ţină cu Poli, fostă AEK, fostă Fulgerul Bragadiru. Revin la explicaţia pentru fete: să presupunem că voi îl iubiţi pe băiatul care îşi donează capul, pielea, actele şi cele cinci membre altui pacient (şi, ca prin minune, continuă să trăiască). Ei bine, e ca şi când voi aţi înceta să-l mai iubiţi pe ăla şi aţi începe să-l iubiţi pe cel care-i poartă acum capul, pielea, actele şi cele cinci membre. Asta au făcut „suporterii” lui Poli. Ghilimele pentru că ăştia nu sunt suporterii lui Poli. De fapt, ăştia nu sunt suporteri deloc. Ba aş îndrăzni să zic că nici oameni. Pentru că oamenii au mândrie, orgoliu, devotament şi integritate morală. Ăştia, schimbându-şi echipa favorită cum îşi schimbă curvele diafragma, au dovedit că nu au nici unul din aceste lucruri. ŞI ĂŞTIA IES SĂ FACĂ REVOLUŢIE?! PĂĂĂĂI?! DE CE?! Aş zice să-i împuşte, din partea mea, dar nu e nevoie. Din moment ce nu sunt decât nişte prefăcuţi şi sentimentul este unul forţat, fiţi convinşi că vor pleca ei din Piaţa Operei pe la ora 0, când le vine somn, că mâine trebuie să plece la serviciu. Şi cică vor să vină să protesteze la Bucureşti. Eu fac o previziune: vor încăpea toţi într-un maxi-taxi.

MĂ PIŞ PE POLI FOSTĂ AEK FOSTĂ FULGERUL BRAGADIRU! Sper să moară în chinuri, cu spume la gură, ca un experiment genetic nereuşit. Şi mă piş şi pe suporterii ei ipocriţi.