Am mers luni noaptea cu un taxi de la prestigioasa firmă Pelican. Îmi pare rău că nu-mi mai amintesc indicativul, ca să-l fac de rîs. Ţărănoiul avea agăţate pe parbriz, exact în dreptul razei vizuale a pasagerului din dreapta, următoarele chestii: un brăduleţ odorizant, o mingiuţă galbenă, un pui tot galben, două zaruri (unul negru şi unul, din nou, galben), o panteră roz şi o iconiţă. Faptul că toate aceste rahaturi îmi blocau aproape complet vederea în faţă nu era cel mai deranjant. Mi s-a părut mult mai nasol că mingiuţa galbenă era atîrnată undeva sus şi de un fir foarte lung. Drept urmare, la fiecare accelerare sau frînă mai bruscă, mingiuţa căpăta un balans care mă obliga să-mi feresc capul de cîteva ori ca să nu-mi dea în nas. Într-o pauză de eschive, m-am gîndit că taximetristul a fost cam neinspirat cînd a ales poziţionarea obiectelor pe parbriz. Mult mai drăguţ ar fi fost ca icoana să fie agăţată în aşa fel încît, la gropi, să ţi se bălăngăne pînă în apropierea gurii, aşa încît tu s-o poţi săruta, dacă ai chef. Nu ştiu ceilalţi, dar creştinii practicanţi ar fi apreciat cu siguranţă găselniţa.

PS – asta mi-a amintit de un joc preistoric pe computer în care personajul trebuia să se ferească de nişte cuţite care se mişcau stînga-dreapta pe o funie. Îşi mai aminteşte cineva de ce joc e vorba? Sau o fi fost un film?