Aseară am găsit un copil pe stradă. Nu știu dacă era băiat sau fată. L-am ademenit cu dulciuri, l-am momit cu țigări și l-am atras într-un gang întunecos, unde l-am violat. Și în timp ce-l violam a venit maică-sa. Și eu perplex, chiar nu mă așteptam. Dau să mă închei la șliț. Dar n-apuc. Maică-sa era furibundă. Zice:
– Ce faci aici, nemernicule?!
Și eu, protector:
– Doamnă, nu vorbiți așa cu el, e doar un copil!
Și ea, cu ochii ieșiți din orbite:
– Nu, nu! TU! CU TINE VORBESC! Ce-i faci copilului meu?
– Aaaaa, cu mine? Păi, făceam sex…
– Minți, bruto! Îi luai organele pentru transplant!
Eu, confuz:
– Ce organe. I le luam în…
– Lasă, lasă! Am văzut eu la OTV! Îi ademeniți în ambulanțe și le transplantați ficații.
– Doamnă, mă jur, doar sînt om serios, mă vedeți!…
– Ia dă să verific organele! Petrișooooor!
Și Petrișor (se pare că nu era fată) fuge la mă-sa. Asta îl percheziționează bine la organe, îi palpează toate cele și pînă la urmă zice mulțumită:
– Toate par să fie la locul lor, dar de ce i-o bate inima așa?
Eu, uitîndu-mă vinovat în stînga și-n dreapta:
– Habar n-am, cred că l-ați speriat un pic. Dacă ați țipat așa…
Ea, din ce în ce mai liniștită și zîmbitoare:
– Of, nu pot să cred că am crezut că-i furi organele! Ce ți-e și cu televiziunile astea de știri!…
Și eu empatic:
– Da, doamnă… Nu știu ce să mai inventeze pentru audiență!
Și ea, pe ton prietenos deja:
– Niște mizerii, vă zic!
Și eu, cunosccător:
– Rușinos!
Și ea, plecînd cu Petrișor de mînă:
– Să vii la noi la masă odată…
Și eu, cu lucirea de pedofil cumsecade în ochi:
– Și ziceați că mai are frați?…