Glumele de autobază fac bine omenirii. Sînt scurte, de prost gust, enervante, mîrlănești, dar de obicei foarte hazlii. Pornesc acest serial, deci, ca un demers pentru o lume mai relaxată. Sigur, aștept propuneri. Ceva îmi spune că știți destule.

Veche, știu. Eu am auzit-o prima dată prin clasa a zecea, cînd jucam în divizia C, pe monumentala arenă (fără tribune) din comuna Glogova. Lîngă teren păștea o turmă de oi, iar colegul meu din linia de mijloc a găsit un moment potrivit, la un atac al adversarilor, să-mi atragă atenția cu această fină observație. Nu e tocmai genială, știu (nici autorul nu era), dar tot am rîs amîndoi ca proștii vreo 3 minute, timp în care am luat și gol.