Glume de autobază (1)

Glumele de autobază fac bine omenirii. Sînt scurte, de prost gust, enervante, mîrlănești, dar de obicei foarte hazlii. Pornesc acest serial, deci, ca un demers pentru o lume mai relaxată. Sigur, aștept propuneri. Ceva îmi spune că știți destule.

Veche, știu. Eu am auzit-o prima dată prin clasa a zecea, cînd jucam în divizia C, pe monumentala arenă (fără tribune) din comuna Glogova. Lîngă teren păștea o turmă de oi, iar colegul meu din linia de mijloc a găsit un moment potrivit, la un atac al adversarilor, să-mi atragă atenția cu această fină observație. Nu e tocmai genială, știu (nici autorul nu era), dar tot am rîs amîndoi ca proștii vreo 3 minute, timp în care am luat și gol.

 

Hallstatt, un loc pe care proștii de austrieci nu îl merită

Hallstatt e o stațiune frumoasă în care vin chinezii să facă poze și gălăgie și nemții să mănînce și, desigur, să fie proști. E așezată undeva înspre granița de vest a Austriei, între trei munți și un lac. Peisajul seamănă puțin cu Dunărea la Cazane, doar că e de 27 de ori mai frumos. Drumul Viena – Hallstatt, în schimb, nu seamănă cu nimic din ce avem în România. E perfect, e motivul pentru care ți-ai luat permis și mașină cu turbo. Să mergi pe autostradă prin(tre) munți cu 150 la oră, în timp ce urci pante de 15-20%, bașca în curbă. Primul drum din viața mea după care m-am dat jos de la volan mai odihnit și mai binedispus decît mă urcasem. Aici vă pun mai multe poze, pentru că merită. Mai încolo vă zic și de Budapesta (care bate Viena la curul gol la orice capitol). Click pentru poze. Cine-i mîrlan cu fata din a doua primește ban.

 

Tîrgu-Jiul de carte și revistă

Ieri și alaltăieri am fost la Motru. Îmi trebuia cazierul pentru firmă. De fapt la Tîrgu Jiu. Și acolo s-a întîmplat ceva, dar brusc mi s-a făcut lene să scriu și vă las pe voi să ghiciți ce anume. Oricum, a fost foarte surprinzător.

 

Aveți ouă? Se ocupă fetele de la PR

Fiscul și-a făcut datoria, mi-a blocat conturile înainte de Paște și mi-a futut toate muzele cu pula lungă și mai ales strîmbă a legii, umplîndu-mă de nervi. Nici azi nu o să scriu nimic, deci. Dar o să vă îndemn să cumpărați Kamikaze. Dacă nu pentru calitatea textelor, măcar pentru aceea a vopselei de ouă pe care o veți primi odată cu revista. Am zis bine, fetele de la piar?

În altă lipsă de ordine de idei, în seara asta plec la Motru, ceea ce e bine pentru blogul ăsta. Mereu îmi vine inspirația cînd mă duc la Motru. E ceva atît de fabulos la orașul acela micuț, cu cocalarii lui micuți, cu curvele lui micuțe și cu orizonturile micuțe ale locuitorilor săi, încît e imposibil să nu simți cum ți se scurge fronda în coaie și în pix.

Ne vedem joi, deci, cum zicea și George Michael într-un cînteec. Sau era Elton John? Mă rog, unul dintre poponari.

 

Ce scuză am pentru că e luni și n-am scris nimic

Sîmbătă am fost la Galați cu colegul Marean. Ne-am întors mai grei cu 10 kile de scrumbie și am umplut curtea noului sediu cu solzi și miros de pește. Cînd s-a terminat și mîncarea, și meciul, am consumat vin albu pînă spre dimineața și am făcut cu rîndul la pus melodii de bețivi. Îmi amintesc vag următoarele titluri, pe care vi le dedic conștient de faptul că ascultate luni dimineața, pe trezie, pot părea niște căcaturi. Dar sînt mină de aur, vă zic!

Preferata lui Bărbosu:

Preferata mea:

Preferata lui Marean / Răzvan:

Bonus track (melodia de mai sus cîntată în italiană de niște nemți bruneți):

 

Banc scurt cu zombie

Ce zice un zombie care mereu spune glume proaste cînd chelnerița vine să-i ia comanda?

– Creier aveți? Hahahaha!

 

Poantă internă de tip corporatist

Da, deci a venit un coleg ieri cu ștampila de la firma lui prin redacție și iată ce mesaj s-a primit pe toate faxurile din redacție, la jumătate de oră după ce-am găsit-o.

 

Solidar cu drama poporului japonez

Nu de aia n-am mai scris, ci pentru că n-am avut chef. Promit să reîncep de mîine dimineaţă. Pînă atunci, le propun japonezilor să facă o mică modificare la drapelul naţional.

Scuzaţi calitatea slabă a execuţiei. M-a ajutat cu photoshopuiala un coleg specialist în cu totul alte programe.

 

Urîtă sau proastă?

– Fiule, dintotdeauna bărbații s-au întrebat cum pot jigni o femeie mai eficient: să-i spună că-i urîtă sau că e proastă? După secole de studiu, s-a constatat că, în general, femeile sînt mult mai afectate atunci cînd li se spune că sînt urîte. Și totuși, există niște femei (foarte puține!) pe care le deranjează mai mult să fie făcute proaste. Acele femei sînt urîte.

 

The futbook

Fosta și (după ce reușesc să mă culc cu toate fetele sub 60 de kilograme cu nume terminat în A) probabil viitoarea mea prietenă mi-a făcut cadou un carnețel. Deși e personalizat cu iepurașul Playboy, nu-i de la Lorena. Ar vrea ea să-mi facă cadouri.

N-am înțeles exact ce vrea să reprezinte agenda. Cred că-i o ironie de fostă prietenă. Cred că a vrut să-mi sugereze că e cazul să-mi țin o evidență. Oare ce evidență? Aha, evidența tipelor cu care mi-o trag. Da, da, asta trebuie să fie. Știți sindromul, știți textul, e evident și atunci cînd nu-l rostesc vreodată: ”ești un ratat care nu se gîndește decît la cum să fută cît mai multe tipe și cît mai nu aceeași tipă timp de mai multe luni, iar eu îți iau acest carnețel pentru că te disprețuiesc și sper ca astfel să realizezi că ar trebui să încetezi și să îți dai seama că merită să sacrifici distracția și orgiile/poștele spontane pentru o oală de ciorbă caldă”. N-ați înțeles nimic? Păi deh, fetele sînt incoerente și scriu prost.

În fine, voiam să vă asigur că nu i-a mers. Parcă eu nu știu că-i un carnețel fermecat și orice-aș scrie eu pe el îi apare ei într-un fișier word, pe desktop. Tocmai de aia n-am scris pe carnețel pînă acum decît o glumă. Uite, vă atașez o poză. Cine descifrează ce am scrijelit acolo și e fată poate să vină să-mi vadă carnețelul.