Se naște sfînta întrebare: Dumnezeu e apolitic sau nu e deloc? Nu cred în Dumnezeu, dar mi-e frică de unul cu simpatii politice.

Dar să pornim de la premisa că Dumnezeu există. Logic (chiar mai credibil), există și Iadul. Unde va ajunge proaspătul răposat Bartolomeu Anania? Aș înclina spre varianta be.

Nu mă pricep la religie, nu știu ce-a făcut dumnealui în domeniu, se prea poate să fi fost un popă strălucit sau gen. Dar CNSAS-ul spune că a fost turnător. Pacepa spune și el, în memoriile sale, că a fost agent DIE care a spionat pentru regimul comunist. În fine, Grigore Caraza îl acuză că a fost liderul reeducării din penitenciarul de la Aiud. ”Reeducare” poate suna fain, dar nu era. Ca să încerci să convingi pe cineva să creadă în idealurile comunismului, trebuia, unu, să crezi tu însuți în ele și, doi, să fii foarte convingător. Dacă nu stăpîneai foarte bine arta oratoriei și elevul se arăta încăpățînat, trebuia să-ți îmbunătățești persuasiunea apelînd la pedepse fizice. Răutăcioșii i-ar spune tortură. Oare s-ar fi gîndit Barto în 1960, în timp ce reeduca de zor anti-comuniști, că după 50 de ani va fi tratat de inimă, contracost, pe patul unui spital capitalist?

Sînt gata să înțeleg lașitatea. Sînt pregătit să accept argumentul ”m-au obligat, m-am temut pentru cariera/viața/familia mea”. Dar, cînd ai atîtea pe suflet, mi se pare că nici cea mai a dracului spovedanie nu te mai poate face demn să fii lider spiritual. Bartolomeu Anania a trăit 90 de ani. De obicei, nu prea atingi vîrste din astea dacă nu dormi bine noaptea. Deci el a sforăit bine-mersi. Ei, permiteți-mi să sper că măcar somnul de veci îl are mai agitat.