Băi, şi mi-a zis doctorul să nu mai urăsc, că-mi face rău la ulcer. Ba mai mult, mi-am zis eu însumi că nu o să mă mai apuc să mă lupt cu morile de vînt care sînt personajele la modă ce trec drept trendsetteri sau cum plm le-o zice în media şi netul dă azi. Mori de vînt care nu numai că-mi bat din faţă şi-mi încetinesc avîntul creativ în care aş putea să-mi spăl chiloţi, dar mai şi împrăştie un miros pestilenţial (sau de căcat, pentru vizitatorii care au venit de la Radu, nu de la Patapievici :P) în jur. Una dintre aceste mori de vînt se numeşte Mihai Bendeac. În visele mele frumoase, o mulţime uriaşă de oameni decenţi (măcar cîteva milioane) se adună pe un teren viran de lîngă Bucureşti, iau parte la o procesiune care implică arderea unor tabloide şi, la final, formează un cor imens care să se întrebe retoric şi, logic, în cor: „CINE PULA MEA E MIHAI BENDEAC?”

V-am zis că mi-am propus să mă calmez şi că mi-am dat seama că nu are nici un sens să combaţi masele, că n-ai atît de mult căcat încît să defeci în gusturile tuturor. Aşa că o să încerc să fiu scurt, neargumentat şi îngrozitor de nedocumentat. Şi zic: Mihai Bendeac e un actor mediocru (cu siguranţă cel mai slab imitator din trupa Mondenii) care se pricepe cel mai bine la actorie. Orice altă activitate pe care o întreprinde e sortită unui insipid eşec. Ca de exemplu scrisul pe blog, care-l face să pară (ca să nu zic că demonstrează că este) un homosexual libidinos. Nu ştiu dacă există specia, v-am zis deja că subiectul nu merită documentări. Şi oricum, libidoşenia era calitatea deranjantă, în nici un caz homosexualitatea, pe care n-ar fi rău să şi-o declare, apropo, că nici ipocriţii nu ne plac. Mic epigon în ale PR-ului, Bendeac a învăţat de la idolul său mai talentat Mircea Badea că trebuie să ai o vorbă a ta, o sintagmă pe care să o repeţi pe oriunde apari (cel mai indicat la sfîrşit) şi care să te reprezinte. Ei, ce credeţi că şi-a ales Bendeac? „Vă pup, vă iubesc şi vă respect!”. Cu asta îşi încheie Bănel (apropo, cum poţi să-l imiţi pe Bănel, un băiat care a vorbit de trei ori la televizor?) fiecare post de pe blog. În calitatea mea de bărbat heterosexual şi (atenţie!) deloc homofob, ţin să precizez că primele două chestii pe care mi le face Bendeac în acea înşiruire de acţiuni mă contrariază pe jumătate şi pe cealaltă jumătate mă agresează în orgoliul meu de mascul alfa care fute în cur doar femele. Să-i spună cineva lu’ Bendeac că nici un bărbat, oricît de mare fan al lui, nu doreşte să fie pupat şi cu atît mai puţin iubit de un coleg de clasă la cursul de orientare sexuală. Că Bendeac s-ar simţi mişcat la pulă de asemenea manifestări, asta e cu totul altceva.

PS – minţind că nu mă documentez deloc, am găsit şi-un lucru bun pe blogul lui Bendeac. Lupta lui împotriva house-ului şi a cluburilor în care se ascultă acel zgomot ca formă de pseudosocializare. Aici ai fost pe gustul meu, Mişule. Nu te pup, nu te iubesc, nu te respect, dar te aprob.